Abordarea componistică a genurilor ce aparţin domeniului muzicii religioase devine deja o tendinţă caracteristică destul de răspândită în arealul culturii muzicale autohtone. Acest fapt poate fi urmărit în ultimele decenii ale secolului XX, în acelaşi timp afirmându-se tot mai intens şi la începutul secolului XXI, printr-o varietate stilistică bogată. Tendinţa centrală în care se încadrează fenomenul dat este legată de interpretarea şi abordarea valorilor religioase exprimate prin prisma artei muzicale. Această orientare se manifestă sub aspectul de estetizare a creaţiilor muzicale cu o tematică religioasă, procesul generând o îmbinare a concepţiilor etico-religioase cu cele estetico-artistice. Schimbările social-politice produse în viața Republicii Moldova au sporit interesul compozitorilor autohtoni faţă de genurile muzicii religioase, acest val de reînviere a muzicii cultice atingând şi genurile muzicii catolice, după cum şi a celei ortodoxe. V. Ciolac este un compozitor contemporan ce compune lucrări în diferite genuri. În acelaşi timp, graţie primei sale specializări, el manifestă un interes deosebit faţă de genurile muzicii corale, astfel, predominarea acestuia este un fapt explicabil. Totodată, domeniul muzicii instrumentale este prezentat în creaţia compozitorului printr-un număr considerabil de lucrări (aproximativ 20) şi continuă să fie completat anual. Abordarea unor straturi diverse de tematici şi genuri vorbeşte în favoarea faptului că V. Ciolac a acumulat un bagaj bogat de cunoştinţe în domeniul componistic, reuşind în acelaşi timp să-şi expună propriile viziuni, afirmându-se ca un compozitor ce are un suport spiritual puternic. Una din lucrările semnificative ale sale sunt Imnele Sfintei Liturghii a lui Ioan Gura de Aur, alcătuite din 17 părți, compuse în anul 1993 pentru cor feminin şi solişti în baza textului liturgic.