Muzica instrumentală de cameră semnată de compozitorul Gheorghe Neaga constituie un repertoriu bogat în creaţii reprezentative pentru domeniul muzicii academice autohtone. Cu atât mai mult cu cât, din perspectiva artei componistice, autorul a tins în cadrul acesteia către o excelare în cazul fiecărui element de expresivitate muzicală. Drept dovezi în acest sens pot fi considerate lucrările sale instrumentale de cameră, printre care se numără sonatele, suitele pentru diferite componenţe instrumentale, opusurile dedicate ansamblurilor instrumentale, şi nu în ultimul rând, şirul impresionant de miniaturi instrumentale. Revenind la mijloacele de expresivitate muzicală, este necesar a se sublinia faptul că în muzica instrumentală de cameră semnată de Gheorghe Neaga se evidenţiază, în fiecare lucrare în diferită măsură, o tratare polifonică care poate fi considerată tipic neaghiană. Articolul de faţă are menirea de a prezenta unele principii şi tehnici utilizate de compozitor într-o manieră proprie în câteva creaţii ale sale oferite drept exemple.