Cercetarea a urmărit evidențierea efectelor principale și a celui de interacțiune ale stimei de sine și optimismului asupra autoeficacității. Toate cele trei constructe fac parte din factorii de personalitate din teoria social-cognitivă și au un rol important în atingerea performanței, în luarea deciziilor, mai ales în situații neobișnuite, precum și în dezvoltarea mecanismelor de coping. Ipoteza cercetării sugerează că putem influența unul dintre factori, autoeficacitatea, prin intervenții de îmbunătățire a celorlalți (stima de sine și optimismul). Cercetarea a fost realizată în urma testării unui număr de 357 de participanți din diferite categorii sociale, cu vârste diferite, care trăiesc în regiuni diferite din România. În urma prelucrării datelor am constatat că există efecte principale semnificative ale stimei de sine și ale optimismului asupra autoeficacității, dar nu a fost evidențiat efectul de interacțiune.

The research had as purpose to emphasise the main effects and the interaction effect of self esteem and optimism on selfefficacy. All three constructs are part of the personality factors in the social-cognitive theory and hold an important role in the attaining of performance, the taking of decisions, especially in unusual situations, as well as in developing the coping mechanisms. The research hypothesis suggests that we can influence one of the factors, self-efficacy, through interventions for the improvement of the other two (self esteem and optimism). The research was accomplished as the result of testing a number of 357 participants belonging to different social categories, of different ages and who are living in different regions of Romania. Following the processing of the data we came to the conclusion that there are significant main effects of the self esteem and optimism on the self-efficacy, but the interaction effect was not evident.