Aşezarea precucuteniană de la Topoliţa – La nord-vest de sat (jud. Neamţ). Observaţii preliminare
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
181 5
Ultima descărcare din IBN:
2023-06-27 16:10
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
902/903.2/.4"634"+"637"(498) (1)
Preistorie. Vestigii preistorice, artefacte, antichități (254)
SM ISO690:2012
DIACONU, Vasile. Aşezarea precucuteniană de la Topoliţa – La nord-vest de sat (jud. Neamţ). Observaţii preliminare. In: Cercetări bioarheologice şi etnoculturale în sud-estul Europei, Ed. 1, 15-18 august 2019, Crihana Veche (Cahul). Crihana Veche (Cahul): ICBE, 2019, pp. 25-27. ISBN 978-9975-84-XXX.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Cercetări bioarheologice şi etnoculturale în sud-estul Europei 2019
Conferința "Cercetări bioarheologice şi etnoculturale în sud-estul Europei"
1, Crihana Veche (Cahul), Moldova, 15-18 august 2019

Aşezarea precucuteniană de la Topoliţa – La nord-vest de sat (jud. Neamţ). Observaţii preliminare

CZU: 902/903.2/.4"634"+"637"(498)

Pag. 25-27

Diaconu Vasile
 
Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ
 
 
Disponibil în IBN: 9 februarie 2023


Rezumat

Situl arheologic de la Topoliţa – La nord-vest de sat (com. Grumăzeşti şi com. Agapia, jud. Neamţ) a fost identificat printr-o cercetare desuprafaţă în anul 2001. Cu acel prilej, de la suprafaţa solului au fost recuperate numeroase materiale arheologice de factură eneolitică (cultura Precucuteni), dar şi ceramică specifică epocii bronzului (cultura Noua) şi antichităţii târzii (Sântana de Mureş-Cerneahov). Aşezarea se află în marginea de nord-vest a satului Topoliţa, pe malul drept al pârâului Valea Seacă şi ocupă o poziţie joasă, dar neinundabilă. Fig. 1. Imagini din timpul scanărilor geomagnetice Cu scopul delimitării întregului sit, dar şi pentru identificarea structurilor antropice, în anul 2017 a fost realizată o scanare geomagnetică, cu sprijinul specialiştilor de la Universitatea din ErlangenNürnberg. Investigaţiile neinvazive au pus în evidenţă existenţa a 25 de posibile construcţii eneolitice, aparţinând culturii Precucuteni, urmele unor structuri rectangulare din piatră (?), dar şi un posibil şanţ, situat pe latura de nord a aşezării. Conform hărţii geomagnetice, aşezarea are formă rectangulară, orientată pe direcţia nord-vest - sud-est. O porţiune din sit este suprapusă de o livadă actuală, motiv pentru care zona respectivă nu a putut fi scanată, ceea ce limitează stabilirea cuprecizie a numărului locuinţelor precucuteniene. Cu toate acestea, se poate observa că locuinţele eneolitice sunt dispuse pe trei rânduri, aproximativ paralele. La începutul anului 2019 a fost realizată o ridicare topografică a sitului în perspectiva demarării săpăturilor sistematice. Fig. 2. Harta geomagnetică a sitului (după C. Preoteasa et alii, 2018) Prin intermediul cercetărilor de suprafaţă au fost recuperate vestigii eneolitice (ceramică, piese de piatră şi silex, reprezentări antropomorfe), care confirmă o locuire intensă a acestui perimetru, urmând că cercetările sistematice să aducă lămuriri suplimentare.