Reprezentant al componisticii contemporane din Republica Moldova, Vladimir Ciolac propune o tratare originală a tematicii religioase, acest fapt constituind izvorul ideatic fundamental ce-i traversează întreaga creaţie. Stratul religios reprezintă sursa centrală a muzicii sale, ce se manifestă prin larga şi bogata diversitate a abordărilor genuistice pe parcursul întregii sale activităţi artistice. Modalităţile variate de a integra, în diferite genuri şi specii ce aparţin anumitor branşe ale muzicii eclesiastice, intensele sale căutări de ordin religios, constituie pilonul spiritual, de o profundă originalitate artistică, al creaţiei sale. Abordarea genurilor muzicii catolice de către compozitorul V. Ciolac în creația sa, vorbește despre faptul că autorul nu se limitează doar la realizările artistice ce se înscriu în cadrul tradiției ortodoxe, dar face o tentativă reușită de a expune viziunile și aspirațiile proprii în muzica religioasă de rit catolic. Extinderea preocupărilor creative în spațiul muzicii catolice dovedește faptul că autorul posedă un spectru vast de cunoștințe nu doar în domeniul ortodoxiei dar și în cel al cultului catolic. Reactualizarea cântărilor bisericești din cadrul cultului catolic devine una din preocupările de bază ale compozitorului V. Ciolac, fapt confirmat prin lista destul de bogată a lucrărilor înscrise în portofoliul autorului. Imnul Ave Verum corpus (lat. Ave Verum Corpus — Bucură-te, Corp Adevărat) este destinat să fie cântat la slujbele divine în cadrul sărbătorii cunoscute sub denumirea Corpus Christi, în timpul comuniunii. Sărbătoarea catolică legată de Trupul Binecuvântat și Sângele lui Hristos reprezintă un eveniment important în cadrul cultului catolic, astfel, pe parcursul mai multor secole, textul acestei rugăciuni a servit drept sursă de inspirație inepuizabilă pentru compozitorii din diferite țări și epoci, printre care Guillaume Dufay, Josquin des Prez, Giovanni Pierluigi da Palestrina, iar una dintre cele mai cunoscute fiind motetul lui W.A. Mozart Ave Verum Corpus în tonalitatea D-dur, compus în anul 1791 pentru spectacolul prilejuit de sărbătoarea zilei Corpus Christi. Această lucrare este considerată, pe bună dreptate, una dintre cele mai frumoase ale lui Mozart și una dintre cele mai relevante lucrări bisericești ale sale. Pornind de la ideea compozitorului rus V. Martînov despre fenomenul spațiul sacral nou ce reprezintă o încercare de a se opune dezmembrării lumii contemporane pe calea creării unei sinteze culturale noi, ea se realizează la intersecția diverselor tradiții și culturi, îmbinarea cărora formează o multitudine de contexte culturale noi, ce se leagă într-un text unic multidimensional, cu scopul lărgirii spațiului sacral, existent în liturghie, în afara ei și a spațiului. În acest context, reactualizarea genurilor muzicii catolice de către compozitorul V. Ciolac constituie o încercare de a modela la un alt nivel tematica religioasă reliefată de speciile tradiționale vechi în cadrul muzicii contemporane ce se desfășoară în zona spațiului sacral nou.