Scopul articolului este de a studia aspectul structural (sintactic) al formațiunilor pleo-nastice, de a construi un concept structural și, prin urmare, de a demonstra semnificația lor semantică, precum și interpretarea informativă. Obiectul analizei îl constituie expresiile pleonastice și funcțiile lor pragmatice bazate pe materialul discursurilor publicistice și artistice. Subiectul analizei este o compara-ție între „tranzacția intenției” autorului și „izolarea comunicativă” a unității lexicale cu sens – pleo-nasmul. Rezultatul studiului este recunoașterea normativitatății utilizării acestui fenomen, dar cu anumite condiții: doar modele cu componente omogene cu semnificația unei persoane, unui fenomen, unei calitate, stare, practic, completează, clarifică conținutul conceptual a expresiei. În modelele cu unități predicative, semantica obiectului sau subiectului este redundantă. Aceste construcții se găsesc, de obicei, în stiluri colocviale și jurnalistice, ceea ce nu permite atribuirea lor normei limbii literare ruse moderne. Modelele structurale cu o relație subordonată cu semnificația unui obiect, atribut, acțiune (acord) sunt, de asemenea, considerate de prisos.