Sărbătorile tradiționale ale evreilor din Basarabia (1812–1914), ca obiect de cercetare aparte, nu au fost studiate decât în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În această perioadă începuturile au fost puse de etnografii Apolon Skalkovsky și Alexandr Afanasiev-Ciujbinsky; în perioada interbelică – de către cercetătorii români Alexandru Boldur, Ștefan Ciobanu și alții; în perioada sovietică studiul a fost continuat de cercetătorul Valentin Zelenciuk. În perioada post-sovietică au fost publicate doar câteva articole științifice pe această temă. O sursă importantă de informații au fost rezultatele expedițiilor pe teren, efectuate sistematic încă din anii 2000 de către Centrul de Cercetători și Profesori de Studii Iudaice „Sefer” (Rusia), împreună cu colaboratorii grupului „Etnologia Evreilor” în cadrul proiectului Comunității Evreiești din Republica Moldova „Muzeul Virtual de Studii Evreiești din Moldova” (2013), etc. În această lucrare am elucidat tema mai multor sărbători religioase tradiționale: Roș Hașana, Hanuka, Pesah. Roș Hașana – Anul Nou (evreiesc). 1-2 Tișrei este celebrată ca o sărbătoare a puterii lui Dumnezeu asupra oamenilor și asupra pământului. În acest moment, Atotputernicul determină soarta fiecărei persoane pentru noul an. Hanuka este sărbătorită în ziua a 25-a a lunii Kislev (decembrie). Sărbătoarea se manifestă prin aprinderea lumânărilor, simbolizând victoria luminii asupra întunericului. Simbolul principal al sărbătorii sunt candelabrele de Hanuka (hanukia). Pesahul se sărbătorește primăvara și durează 7 zile (în diaspore – 8). Sărbătoarea ieșirii evreilor din Egipt, care simbolizează eliberarea evreilor din sclavie – nu numai fizică, ci și spirituală. Înainte de Pesah, din casele evreiești se scoate tot ce conține drojdie: pâine, prăjituri, paste, etc. Principalul ritual este Sederul – (masă festivă de Pesah). Sărbătorile tradiționale au fost întotdeauna un factor important de consolidare pentru comunitățile evreiești într-un mediu neevreiesc