Doliul în mentalitatea tradițională românească *
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
373 15
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-25 08:45
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
393.7 (3)
Moarte. Pregătirea morților. Înmormântări. Ceremonii funebre/funeralii (59)
SM ISO690:2012
COTOMAN, Carolina. Doliul în mentalitatea tradițională românească *. In: Portul popular – expresie a istoriei şi culturii neamului, Ed. 2, 23-24 iunie 2022, Chişinău. Chișinău: Tipogr. „Notograf Prim”, 2022, Ediția 2, p. 26. ISBN 978-9975-84-162-7.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Portul popular – expresie a istoriei şi culturii neamului
Ediția 2, 2022
Conferința "Portul popular – expresie a istoriei şi culturii neamului"
2, Chişinău, Moldova, 23-24 iunie 2022

Doliul în mentalitatea tradițională românească *

CZU: 393.7

Pag. 26-26

Cotoman Carolina
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
 
Disponibil în IBN: 8 decembrie 2022


Rezumat

Durerea și perioada de doliu, care se instalează după moartea unei persoane dragi sau după o mare nenorocire colectivă, sunt fenomene, care fac parte din procesul de vindecare în sine. Perioada de doliu poate fi concepută ca o coliziune între nevoia de a păstra legătura emoțională cu cel decedat și nevoia de adaptare la noua realitate. Remarcăm o diferența majoră între două stări, ce i-ar putea domina pe cei care au pierdut un om apropiat, dintre care acceptarea primei stări, cea de doliu, ar putea să ajute la evitarea celei de-a doua, depresia: – doliul reprezintă o reacție la deconectarea de cineva drag; – depresia reprezintă o boală cauzată sau susținută de deconectare. În vederea redobândirii echilibrului energetic și psihologic, pentru revenirea la normalitate a apropiaților unui decedat, precum și a comunității din care a făcut parte, tradiția a prevăzut starea de doliu, ce conținea anumite reglementări de atitudini și comportament, precum și de imagine, prin care trebuiau să fie înștiințați despre circumstanțe ceilalți. Dintre toate semnele, specificul vestimentar este cel mai evident: rudele celui decedat și alții, care vin la priveghi, sunt îmbrăcați în haine cernite (de culoare întunecată), poartă anumite însemne, cum ar fi panglici îndoliate prinse la reverul hainei sau la piept, panglici sau eșarfe de culoare neagră pe braț etc. Au existat perioade în istoria strămoșilor noștri, când doliul se manifesta prin culoarea albă sau, mai bine zis, prin culoarea osului descărnat și steril, fără viață. Vestigiile acestor viziuni, în proporție mai mare sau mai mică, pot fi atestate și astăzi în obiceiurile funerare și postfunerare. În prezent, uneori, improvizația determină reflectarea stării de doliu a unei persoane. În acest studiu va fi realizată o incursiune în tradițiile străvechi ale neamului nostru, referitoare la doliu, prezentând și paralele cu tradițiile altor popoare, pentru a redescoperi unele semnificații ale doliului, pierdute astăzi. Va fi reflectată, de asemenea, și viziunea celor care privesc durerea morții prin prisma credinței creștine.