Background. Non-obstetric abdominal emergencies in pregnant women complicates one of 500-700 pregnancies, requiring surgical intervention in 0.2 to 2% of cases. The clinical presentation is misleading due to the anatomical and physiological changes associated with pregnancy, which are responsible for hesitating the diagnosis. The objective of this review is to recall the anatomical-physiological particularities of the pregnant woman, to describe these main medical-surgical abdominal emergencies and to specify the particularities of their diagnostic and therapeutic management. Results. The most frequent abdominal emergencies are: acute appendicitis (0.008-0.01%) - whose first-line treatment is laparoscopic appendectomy, acute cholecystitis (0.005%) - most often lithiasis, for which the first-line treatment is laparoscopic cholecystectomy from the I to the beginning of the III trimester, intestinal occlusions (0.002%) - for which the indications for medical or surgical treatment remain the same as in the absence of pregnancy. Acute pancreatitis has a lower incidence (0,003-0.0025%), is generally lithic, and most often responds to medical treatment, but is associated with a high recurrence rate, justifying laparoscopic cholecystectomy in the second trimester, or endoscopic treatment in the third trimester. Conclusions. Abdominal surgical emergencies in pregnancy are real challenges for clinicians and require a multidisciplinary approach taking into account all the patient physiological and anatomical peculiarities, as well as fetal safety

Introducere. Urgențele abdominale non-obstetricale la gravide, complică una din 500-700 sarcini, cu necesitatea intervenției chirurgicale în 0,2 până la 2% din cazuri. Prezentarea clinică este înșelătoare din considerentul modificărilor anatomice și fiziologice asociate sarcinii, responsabile de ezitarea diagnosticului. Obiectivul. Obiectivul acestei revizuiri este de a rememora particularitățile anatomo-fiziologice ale gravidei, de a descrie aceste principale urgențe medico-chirurgicale abdominale și de a preciza particularitățile managementului lor diagnostic și terapeutic. Rezultate. Cele mai frecvente urgențe abdominale sunt: apendicita acută (cu o rată de 0,008-0,01%) – al cărei tratament de primă linie este apendicectomia prin laparoscopie, litiază biliară cu sindrom algic pronunțat (cu o rată de 0.005%) – cel mai adesea litiazică, pentru care tratamentul de primă intenție este colecistectomia laparoscopică de la I până la începutul trimestrului III sau intervenție endoscopică transpapilară non-radiantă, ocluziile intestinale (cu o rată de 0,002%) – pentru care indicațiile tratamentului medical sau chirurgical rămân aceleași ca în lipsa sarcinii. Pancreatita acută are o incidență mai mica (0,003-0,0025%), din motivul litiazei biliare și răspunde cel mai adesea la tratamentul medical, dar se asociază cu o rată mare de recidivă, justificând colecistectomia laparoscopică în trimestrul II, sau tratamentul endoscopic în trimestrul III. Concluzii. Urgențele abdominale chirurgicale în sarcină sunt adevărate provocări pentru clinicieni și necesită o abordare multidisciplinară cu luarea în calcul a tuturor particularităților fiziologice și anatomice ale pacientei, cât și siguranța fetală.