Teachers usually avoid approaching children's existential questions, especially if they are related to death. They invoke both the fact that existential questions are accompanied, in many cases, by intense emotions, and a lack of their didactic and pedagogical preparation for such subjects. But are children really protected if we try to keep them at bay in such situations? The problem I raise in this study is to what extent the existential questions are found, as a topic, in the curricula for Religion, Civic Education, and Philosophy for Children.

Profesorii evită de obicei să abordeze întrebările existențiale ale copiilor, mai ales dacă acestea sunt legate de moarte. Ele invocă atât faptul că întrebările existențiale sunt însoțite, în multe cazuri, de emoții intense, cât și lipsa pregătirii lor didactice și pedagogice pentru astfel de materii. Dar sunt copiii cu adevărat protejați dacă încercăm să-i ținem la distanță în astfel de situații? Problema pe care o ridic în acest studiu este în ce măsură întrebările existențiale se regăsesc, ca temă, în programele școlare pentru disciplinele Religie, Educație civică și Filozofie pentru copii.