Sera veche a Grădinii Botanice „D. Brandza” din București, declarată monument istoric, păstrează o istorie interesantă și arată strânsa colaborare, existentă încă din trecut, între Grădina Botanică „D. Brandza” din București și alte grădini botanice din Europa. În 1891, Dimitrie Brândză, fondatorul Grădinii Botanice din București, impresionat de modelul serelor Grădinii Botanice din Liège, prin cooperare cu directorul acesteia, profesorul și botanistul Édouard Morren, reușește amenjarea unei sere în stil victorian din sticlă și metal. În timp, soarta celor două sere se dovedește a fi strâns legată. Înființarea și amenajarea ambelor clădiri a fost încununată de numeroase eforturi pe care fondatorii celor două grădini botanice le-au întreprins pentru a obține spațiul adecvat amplasării și dotării corespunzătoare cu colecții de plante vii. Mai târziu, serele au suferit din cauza evenimentelor distructive din perioada celor două războaie mondiale. În timpul celui de-al doilea război mondial, ambele sere au fost afectate de bombardamentele germane. A fost afectată atât structura construcțiilor, cât și colecțiile de plante deținute. Reconstruirea serelor originale din Liège nu a mai fost posibilă în totalitate, în schimb sera veche a Grădinii Botanice din București păstrează arhitectura originală, cu o încărcătura istorică remarcabilă. Scopul lucrării este de a reconstitui trecutul celor două sere, de la momentul conceperii lor până în prezent, să sublinieze evenimentele pe care acestea le-au îndurat, le-au făcut să prospere sau să decadă. Serele reflectă - de fapt - situația grădinilor botanice cărora le aparțin, de aceea, dorim și o examinare a strategiilor întreprinse de cele două instituții în privința supraviețuirii și dezvoltării de soluții pentru îndeplinirea rolului și misiunii specifice în vremurile actuale.