Transylvania and Wallachia, like the Caucasus and the Middle Dnieper, can be considered the centres of the genesis of Scythian bladed weapons, especially in the Early Scythian period. Furthermore, the early Scythian time was the period of the creative reinvention of the Gudermes and Kelermes traditions, which led to the appearance in Transylvania of the Posmuș and Deleni types of akinakai, and in Wallachia – of the Ferigile type of the second half of the 7th – the turn of the 7th-6th centuries BC. The distribution of the early Scythian swords and daggers allows us to conclude that their penetration into the Carpathian-Danube region took place on two main routes: along the northern border of the forest-steppe to Transylvania at the initial stage, and later – along the southern border between steppe and forest-steppe, through the Bărăgan plain to the South Carpathians. Moreover, one of the earliest finds of an akinakes with an antenna pommel (Frata type of the second half of the 7th century BC) was also found in Transylvania. The Carpathian-Danube region is also characterized by an isolated series of singleedged swords of the Nógrád type, which area does not extend beyond the Middle Danube, Transylvania and South Carpathians. The ground of this type, apparently, was the Shumeyko type of the Early and Middle Scythian period and some Illyrian traditions. At the end of the Middle Scythian time, Scythian swords and daggers were characteristic only of the periphery of the region, which may indicate the gradual withdrawal of Transylvania and the Southern Carpathian region from under the Scythian influence. And the absence of akinakai in the region of interest for the Classical period allows us to attribute the final phase of this process to the framework no later than the last quarter of the 5th century BC.

Transilvania și Carpații Meridionali, ca și Caucazul și Niprul Mijlociu, pot fi considerate centrele genezei a akinakes-ului scitic, mai ales în perioada scitică timpurie. Mai mult, epoca scitică timpurie a fost perioada reinventării creative a tradițiilor de tip Gudermes și Kelermes, care a dus la apariția în Transilvania a akinakes-urilor de tip Posmuș și Deleni, iar în Carpații Meridionali – a tipului Ferigile din a doua jumătate a sec. al VII-lea – începutul sec. VI î.Hr. Distribuția spadelor și pumnalelor scitice timpurii ne permite să concluzionăm că pătrunderea lor în regiunea carpato-dunăreană s-a desfășurat pe două căi principale: inițial, de-a lungul limitei de nord a silvostepei până în Transilvania, iar ulterior – de-a lungul limitei de sud, prin câmpia Bărăganului până în Carpații Meridionali. În plus, una dintre cele mai timpurii descoperiri ale unui akinakes cu terminația anteniformă (tipul Frata din a doua jumătate a sec. al VII-lea î.Hr.) a fost găsită și în Transilvania. Regiunea carpato-dunăreană se caracterizează și printr-o serie izolată de spade cu lama un singur tăiș de tip Nógrád, aria căror nu se extinde dincolo de Dunărea Mijlocie, Transilvania și Carpații Meridionali. Baza acestui tip, aparent, au fost akinakes-uri de tip Shumeyko din perioada scitică timpurie-medie și unele tradiții ilirice. La sfârșitul epocii scitice medii, spadele și pumnalele scitice erau caracteristice doar periferiei regiunii, ceea ce poate indica retragerea treptată a Transilvaniei și a regiunii Carpaților Meridionali de sub influența culturii scitice. Iar absența akinakes-ului în regiunea de interes pentru perioada clasică ne permite să atribuim faza finală a acestui proces nu mai târziu de ultimul sfert al sec. al V-lea î.Hr.