Raporturile sol-plantă în salvgardarea ecosistemelor silvice. II
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
195 0
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
630*17:582 (42)
Silvicultură (331)
Botanică sistematică (855)
SM ISO690:2012
COJUHARI, Tamara, ŞABANOVA, Galina, VRABIE, Tatiana. Raporturile sol-plantă în salvgardarea ecosistemelor silvice. II. In: Perspective contemporane în etnologie, muzeologie şi ştiinţele naturii, Ed. Ediția 33, 21 octombrie 2022, Chişinău. Chişinău: Editura „Lexon-Prim”, 2022, Ediția XXXIII, pp. 38-40. ISBN 978-9975-163-45-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Perspective contemporane în etnologie, muzeologie şi ştiinţele naturii
Ediția XXXIII, 2022
Sesiunea "Perspective contemporane în etnologie, muzeologie şi ştiinţele naturii"
Ediția 33, Chişinău, Moldova, 21 octombrie 2022

Raporturile sol-plantă în salvgardarea ecosistemelor silvice. II

CZU: 630*17:582

Pag. 38-40

Cojuhari Tamara1, Şabanova Galina2, Vrabie Tatiana3
 
1 Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală,
2 Grădina Botanică Naţională (Institut) "Alexandru Ciubotaru",
3 Universitatea Tehnică a Moldovei
 
 
Disponibil în IBN: 3 noiembrie 2022


Rezumat

Lucrarea dată propune o sinteză a rezultatelor de teren a Densității aparente (DA) a solului în trei tipuri de pădure din Rezervația „Codrii” în raport cu flora păturii erbacee. Cercetările s-au realizat în perioada de primăvară în microparcelele pădurilor de stejar cu carpen pe sol cenușiu tipic lutos pe lut argila, de gorun cu tei și frasin pe sol brun lutos pe lut adânc hleizat, de fag cu gorun pe sol brun luto-nisipos pe lut-nisip. Multiplele cercetări ale ecosistemelor forestiere au stabilit că unul din factorii determinatori în asigurarea proceselor de autodezvoltare, echilibru, regenerare a acestora, este solul, ca factor și fenomen, și nu în ultimul rând ca expresie determinatoare a stării fitocenotice, zoocenotice, etc. Una din cele mai principale proprietăţi fizice ale solului, cu ajutorul căreia putem caracteriza procesul de pedogeneză, este densitatea aparentă (DA), variaţia căreia caracterizează mult mai obiectiv unele trăsături ale solului, precum și caracterul păturii ierbacee şi repartiţiei ei pe teren. La rândul lor, speciile ierboase pot stabili oportun schimbările ce au loc sub influenţa acestor factori.Analiza informațional-logistică a relaţiilor liniare a indicilor specifici şi numerici în raport cu DA, U au demonstrat o relație directă a acestora (r = 0,89-0,977). Marcăm specificul fluctuațiilor specifice și numerice a vegetației în perioada de primăvară de a condiționa, în cea mai mare măsură, vegetația estivală și autumnală. Deci plantele vernale în fitocenoze pot da indicații veridice în stabilirea proceselor fiziologice privind întreaga perioadă de vegetație. Reeșind din analiza materialelor studiate, pe parcursul mai multor ani, am recurs la principiul unei repartizări a plantelor în grupe ce cuprind mai detaliat valorile DA. S-au constatat raporturile plantelor din pătura ierbacee, întâlnite în perioada indicată, la devierile valorilor indicelui de DA pentru fiecare tip de pădure, în straturile 0-30 cm. În această lucrare, prilejuim atribuirea unor aspecte indicatoare a plantelor, valori relative. Pentru pădurea de stejar cu carpen (A), am stabilit 3 grupe de plante ce vegetau în microparcele cu amplitudă mai largă și mai îngustă, în funcție de perioada de vegetație. Menționăm că specia Aegopodium podagraria L., în condiții de tasare a solului, și-a redus numărul de plante de la 33 la 5 ex., Polygonatum latifolium (Jacq.) Desf s-a extins în sol mai compact de la 9 ex. la 173 ex., pe când Carex brevicolis DC. și-a redus numărul de plante de la 72 ex. la 5 ex. pe sol mult mai afânat. Ficaria verna vegetează aici unitar (1-3 ex.) și exprimă indicații staționale (pe tip de pădure). Pentru pădurea de gorun cu tei și frasin semnificată cu o diversitate a speciilor ierboase mai mare ca cea precedentă, specii aflate pe sectoare cu valori foarte mici și majore ale DA la 0-30 cm, am diferențiat 6 grupe de plante. Menționăm speciile întâlnite pe sol cu valori ale DA mici de la suprafață: Polygonatum latifolium (Jacq.) Desf. - DA 0,73-0,82 g/cm3, Scila bifolia L. în limite de 0,73-0,76 g/cm3, Veronica hederifolia L. și Carex brevicolis DC în limite de 0,73-0,94 g/cm3, Melica uniflora Redz. cu DA 0,83-0,94 g/cm3, ultimele 2 evidente ca specie amelioratoare. Glechoma hirsuta Wildst. et Kit. s-a menționat cu valori medii ale DA de la suptafață, în limite mai largi și înguste pentru straturile 0-30 cm (0,94-1,4 și 1,2-1,37 g/cm3). Solul pădurii de fag cu gorun din microparcelele analizate a indicat valori ale DA medii și mari de la suprafață. Varietatea DA pe orizontală (8 mp.) și la 30 cm a permis diferențierea a 5 grupe de plante, în limite mai largi și mai înguste ale DA: Aegopodium podagraria L. cu abundență numerică în creștere spre luna mai, vegeta pe sol cu DA 1,09-1,28 g/cm3 de la suprafață; Dentaria bulbifera L. - valori ale DA în limite 1,03-1,19 g/cm3 și Corydalis solida (L.) Clarv. pe sol cu valori ale DA 1,09-1,19 g/cm3la 0-10 cm, ultima la 30 nu depășește 1,44 g/cm3 ; Polygonatum latifolium (Jacq.) Desf. găsită pe microparcele cu DA în limitele 1,19-1,3g/cm3 la 10 cm; Mercurialis perennis L. vegeta în număr destul de redus 3 (mai) – 10 exemplare (martie-aprilie) cu valori ale DA 1,09-1,28 g/cm3 în straturile de la suprafață.