În cultura muzicală din Republica Moldova, în anii 70-80 ai secolului XX, activitatea creatoare a lui Vitalie Verhola (1946-1984) a fost deosebit de fructuoasă. Deși a avut o viață relativ scurtă, V. Verhola s-a realizat cu succes în diferite domenii: compozitor, profesor, propagator al culturii muzicale și activist pe tărâm muzical-social. În calitate de compozitor, V. Verhola a reușit să lase posterității muzică de diferite genuri: operă, muzică instrumentală simfonică și de cameră, creații vocale și vocal-simfonice, muzică pentru film, muzică de estradă, prelucrări folclorice. Apariția acestor lucrări de diferite genuri este legată și de activitatea sa în calitate de promotor al muzicii naționale peste hotarele republicii. Majoritatea lucrărilor semnate de V. Verhola, în pofida conținutului artistic valoros, ingeniozității componistice și înaltei măiestrii profesioniste de care dau dovadă, au fost interpretate doar o singură dată – în premieră. Și totuși, unele din ele, precum Sonata-rapsodie pentru vioară și pian sau Suita în stil popular, interpretate la forumurile compozitorilor din fost URSS au fost înalt apreciate. Dansurile excentrice nr. 1 și nr. 2 de V. Verhola au fost scrise în aprilie 1967, la sfârșitul anului I de studii la Conservator, fiind concepute inițial ca piese separate reunite ulterior într-un mini-ciclu. Fiecare miniatură se distinge prin individualitatea caracterului, formei și mijloacelor sonore. Scrise într-un limbaj ce denotă influența muzicii lui I. Stravinski și M. Musorgski, Dansurile conțin mai multe elemente preluate din diferite tehnici componistice îmbinate într-o manieră originală, relevând astfel încercările unui tânăr compozitor aflat la început de cale în căutarea propriului stil de exprimare. Scriitura pianistică amplă la patru mâini conferă ambelor Dansuri excentrice o sonoritate orchestrală.