Documentele atestă construirea în orașul Chișinău a unei biserici consacrate Sfântului patriarh Athanasie și Sfântului mucenic Haralambie în anii 1812-1813, ctitorul ei fiind negustorul Hagi Chiriac Stamat. Ea a fost construită în vechea Mahala a Teslarilor, pe un teren situat în interiorul cartierului mărginit actualmente de străzile Alexandru cel Bun, Vasile Alecsandri, Octavian Goga și Alexandru Vlahuță. Biserica dispunea inițial de o structură de rezistență din lemn, umplută cu zidărie de cărămidă. În anii 1830-1831 turnul-clopotniță șubrezit al lăcașului de cult este schimbat pe unul nou, din zidărie de piatră. În anii 1835-1836 biserica a fost integral remodelată, fiind din temelie zidită din piatră, căpătând aspectul arhitectural actual. Lăcașul de cult este compartimentat în altar, naos, pronaos şi pridvor. Centrul spaţial şi compoziţional al bisericii îl reprezintă naosul bipartit, şi anume partea acestuia supraînălţată de turlă. Edificiul este continuat spre răsărit de compartimentul altarului, care are dimensiuni similare cu cel al pronaosului, joncţiunea dintre naos şi altar fiind realizată de un spaţiu îngust dezvoltat longitudinal. El este străpuns de un arc triumfal şi flancat de mici încăperi rezervate proscomidiei şi diaconiconului, exprimate în exterior prin rezalite. În fine, dinspre apus, edificiul este precedat de turnul-clopotniță zidit la 1831. Parterul turnului servește drept pridvor, fiind flancat de două spaţii similare ca dimensiuni exprimate lateral prin mici rezalite. Unul conţine casa scării, care asigură accesul la nivelul camerei clopotelor, altul serveşte drept depozit. Din punctul de vedere al plasticii decorative, biserica este rezolvată în spirit clasicist prin soluționarea specifică a faţadelor de est şi vest, precum şi a rezalitelor în formă de porticuri laterale turlei. În 1993, prin decizia Parlamentului Republicii Moldova, bisericii Sfântul Haralambie i s-a acordat statut de monument istoric.