Materialul arheozoologic care constituie obiectul studiului de faţă provine dintr-un complex aflat în curtea exterioară sudică a cetăţii şi a fost cercetat în vara anului 2020. Artefactele descoperite se datează cu precădere în secolele XVIIIXIX, aşadar în epoca austriacă. Având în vedere că materialul faunistic analizat provine dintr-un singur complex arheologic, de aceea și concluziile sunt destul de limitate. Datele nu pot fi generalizate, dar arată o tendință care probabil nu era departe de realitate. Facem această precizare, deoarece în timpul cercetărilor arheologice mai vechi sau mai noi, în diverse puncte de pe cuprinsul Cetății Făgărașului, au fost descoperite numeroase oase de animale, cu sau fără un context de datare clar, care nu au putut fi însă recoltate sau analizate. Fauna studiată în cadrul acestei prezentări sugerează dieta comunității umane care a deservit Cetatea Făgărașului, în linii mari, în perioada habsburgică. Observăm că bovinele au o pondere covârșitoare ca număr de resturi, ele predominând spectrul faunistic. Ca NMI, cu toate că bovinele se situează pe locul al doilea, după ovicaprine, totuși ca pondere carnată au cea mai mare importanță în comparație cu celelalte animale domestice. Vânatul are o pondere extrem de redusă, identificânduse specii de talie medie (căpriorul) și mică (iepurele de câmp). Studiul vârstelor de sacrificare și distribuția pe elemente anatomice/părți de schelet în cazul animalelor domestice sugerează consumul unor animale de vârstă subadultă și adultă care aveau o carne mai puțin fragedă, unele dintre animale fiind chiar la vârsta reformei (mai ales cele bătrâne), ceea ce ar sugera că acestea făceau parte din hrana cotidiană a personalului cetății (soldați, civili, administrație). Deşi nu foarte mare din punct de vedere cantitativ, importanța eșantionului de la Cetatea Făgărașului este dată și de faptul că astfel de studii de arheozoologie, pentru perioada habsburgică, sunt extrem de rare pentru România.