Light Detection and Ranging (LiDAR) revoluționează în ultimii ani studiile în domeniul arheologiei și devine un instrument din ce în ce mai popular pentru prospectarea la distanță și descoperirea urmelor arheologice. LIDAR înregistrează locația tridimensională a punctelor folosind lasere. Există două moduri principale de captare a datelor LiDAR: scanarea terestră, în care punctele sunt înregistrate de la un scanner statică și scanare cu laser aeropurtat (ALS), atunci când aparatul de scanare este conectat la o aeronavă. LiDAR permite utilizatorului să modeleze în mod eficient lumina soarelui pe un peisaj într-un mod similar cu oblic fotografii aeriene. Această abordare detectează diferențele topografice adesea subtile, mai ales în cazurile acoperite de copaci, care reprezintă situri arheologice. Pentru zona Orheiului Vechi LiDAR aerian a fost capturat și procesat de ASTEC Geodata în anul 2012 pentru harta riscului de inundații de-a lungul râului Răut. Setul general de date a fost furnizat de Sit Cultural, Cercetare și Management - CSRM în octombrie 2014 și ulterior prelucrate de către colegii americani de la Baltimore, SUA. Analiza LiDAR și a datelor multispectrale pentru zona centrală a Orheiului Vechi a relevat numeroase structuri și caracteristici asupra peisajului arheologic, dintre care multe nu au fost cunoscute anterior, cum ar fi urmele unei noi fortificații de pe promontoriul Butuceni (Fig. 1, cercul roșu din dreapta). În același timp s-au evidențiat și clarificat și alte situații parțial-cunoscute, cum ar fi cetățuia Mașcăuți (Fig. 1, cercul roșu din stângă). Astfel, rezultatele cercetărilor LiDAR au demonstrat utilitatea și necesitatea dezvoltării unor astfel de investigații. Cu atât mai mult cu cât utilizarea metodelor de cercetare non-distructive în cadrul proiectelor arheologice se încadrează perfect în contextul prevederilor convențiilor internaționale. Carta ICOMOS pentru protecția și gestiunea patrimoniului arheologic din anul 1990 menționează, spre exemplu, că săpăturile trebuie executate cu preferință în siturile condamnate distrugerii, fie care rezultat al programelor de amenajare a terenurilor, fie ca rezultat al unor calamități naturale.