Săpăturile arheologice din anii 1960 și 1962 de la Aldești-Onișcani (punctul Aldești 2), jud. Bacău. reluarea și valorificarea rezultatelor din nivelul de locuire al secolelor II-III p.CHR.
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
274 6
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-29 21:40
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
902/903.2(498) (40)
Preistorie. Vestigii preistorice, artefacte, antichități (254)
SM ISO690:2012
HÂNCEANU, George-Dan. Săpăturile arheologice din anii 1960 și 1962 de la Aldești-Onișcani (punctul Aldești 2), jud. Bacău. reluarea și valorificarea rezultatelor din nivelul de locuire al secolelor II-III p.CHR.. In: Arheologie interdisciplinară: Metode, studii, rezultate, 15-17 august 2022, Chişinău. Chişinău: ICBE, 2022, pp. 101-102. ISBN 978-9975-81-067-8 .
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Arheologie interdisciplinară: Metode, studii, rezultate 2022
Conferința "Arheologie interdisciplinară: Metode, studii, rezultate"
Chişinău, Moldova, 15-17 august 2022

Săpăturile arheologice din anii 1960 și 1962 de la Aldești-Onișcani (punctul Aldești 2), jud. Bacău. reluarea și valorificarea rezultatelor din nivelul de locuire al secolelor II-III p.CHR.

CZU: 902/903.2(498)

Pag. 101-102

Hânceanu George-Dan12
 
1 Complexul Muzeal Naţional Neamţ - Muzeul de Istorie Roman,
2 Complexul Muzeal Național Neamț
 
 
Disponibil în IBN: 30 septembrie 2022


Rezumat

Situl arheologic pluristratificat de la Aldești (din fosta comună Onișcani), în prezent comuna Filipești, se află pe terasa superioară a râului Siret. În anul 1960, la Muzeul de Istorie Roman a fost semnalată descoperirea mai multor fragmente ceramice în zona satului Aldești. În același an, arheologul V. Ursachi a efectuat primul sondaj (două șanțuri, săpate sub forma literei T), urmat de o săpătură extinsă în anul 1962 (un șanț de dimensiuni mari). Ultimul, orientat pe axa nord (nordvest) – sud (sud-est), avea 120 m lungime × 1,50 m lățime. Conform stratigrafiei, nivelul de cultură antic se îngroșa progresiv (cu o medie de 0,60 m), subțiindu-se pe măsură ce se ajungea spre capătul sudic al șanțului.Materialul ceramic este constituit din vase dacice fragmentare, modelate cu mâna sau la roată, specifice culturii „dacilor liberi” (vase borcan, fructiere, străchini, castroane, amforete, căni și cănițe cu o toartă), dar și din recipiente de import (amfore fragmentare). Acestora li se adaugă alte obiecte, precum fusaiole de lut, cute de piatră, mânere de os și o fibulă de bronz. Ceramica era în amestec cu oase animaliere. Pe lângă materialul arheologic, din nivelul de locuire amintit au fost descoperite și cercetate câteva complexe arheologice (locuință, gropi menajere), care conțineau ceramică similară celei din strat. Recent, reluarea și prelucrarea materialului ceramic, cu noi etape de restaurare, au permis acumularea altor informații și observarea unor aspecte care completează datele preliminare publicate în anii ’60 (V. Ursachi, Cercetări arheologice efectuate de Muzeul de Istorie din Roman, Carpica I, 1968, p. 140-146).