Patrimoniul național uman reprezintă cartea de vizită a unui popor. Printre valorile de patrimoniu care materializează aspirațiile culturale și spirituale ale generațiilor trecute și prezente, se înscriu și realizările arhitecturale, ceea ce omenirea a creat de-a lungul secolelor sub raportul culturii materiale și al manifestărilor spirituale. Printre aceste realizări, cu litere de aur în istoria arhitecturii spațiului românesc dintre Prut și Nistru, se înscrie și numele lui Valentin Voițehovschii, renumit cu proiectele sale de refacere a orașelor din RSSM în perioada sovietică, dar mai puțin cunoscute sunt lucrările sale realizate în perioada interbelică. S-a format ca specialist la Școala Superioară de Arhitectură din București, sub bagheta renumiților arhitecți români Octav Doicescu și Richard Bordenache. Cu ei proiectează Pavilionul Expozițional al Regatului României de la New York (1939), a dezvoltat proiectul Pieței Centrale din București, case de locuit, edificii de menire publică și culturală din orașele București, Brașov, Ploiești, Balcic. Între 1934-1940, apar primele proiecte și realizări pe teritoriul Basarabiei: case de locuit din satul Japca, școlile medii incomplete din orașele Soroca și Bălți, baptisteriul Bisericii „Sfinții Constantin și Elena” din Bălți, clădirea administrativă a călugărilor de la Mănăstirea Rudi. Anume în această perioadă se formează stilul arhitectural al maestrului, sunt create noile tehnici de construcție, se definesc propriile sale căi altruiste de dezvoltare.Se numără printre primii arhitecți basarabeni care au cercetat fundamental monumentele de cult ale arhitecturii, aflate inițial în subordinea bisericilor și mănăstirilor din Basarabia, cum ar fi: Biserica „Adormirii Maicii Domnului” din Căușeni, Biserica „Sfântul Dumitru” din Orhei, complexul de biserici rupestre de la Butuceni, Soborul Vechi din Chișinău, mănăstirile din Călărași, Căpriana, Saharna, Suruceni, Rudi și cele legate de construcția cetăților medievale moldovenești Soroca, Hotin, Bender și Cetatea Albă. Obiectivul prioritar al acestui subiect de cercetare este elucidarea aportului arhitectului în formarea viziunii sale asupra construcțiilor arhitecturale ale orașelor și satelor din perspectiva coloristicii locale și specificului arhitecturii basarabene. Trăim într-o perioadă de timp când viziunile noastre sunt axate mai mult pe aspectele materiale decât cele spirituale, care ne limitează și reduc din plăcerea cunoașterii culturale din domeniul artelor sau arhitecturii. Generației actuale îi revine sarcina de a promova amintirea înaintașilor noștri prin punerea în valoare a patrimoniului cultural existent, consolidarea calității muzeului ca un reper important în promovarea turismului cultural şi istoric al ținutului, transformându-l astfel într-un loc de atracție pentru populația locală și turiști. Muzeul reprezintă acea instituție unică în care sunt adunate, clasificate și păstrate grijuliu vestigiile trecutului și realizările contemporane care urmează a fi transmise generațiilor viitoare. Instituția muzeală devine un adevărat lăcaș de tezaurizare a mărturiilor activității și creației omului, simbolizează respectul prezentului pentru faptele înaintașilor noștri și încrederea în viitor. Năzuim să credem că în viitor vom reuși să ne redescoperim și să revizuim poziționarea valorilor noastre prioritare, să reevaluăm istoria pentru a putea fi cunoscută îndeaproape de către urmașii noștri.