actualmente, în literatura de specialitate sunt descrise multiple tipuri de depresie în funcție de: manifestările clinice, evoluția acestora în timp, mecanismele etiopatogenice, etc. Astfel în aspect clinic deosebim depresii: monopolare și bipolare; tipice (“clasice”) și atipice (anestetică, apatică, astenică, adinamică, obsesivă, anxioasă, isterică, hipocondriacă, disforică, ostilă, etc); psihotice și non-psihotice; endogene; nevrotice; nozogene; somatizate; psihogene; organice ș.a. Experiența practică însă, demonstrează că, doar cunoașterea particularităților clinice ale depresiei adeseori nu este suficientă pentru realizarea unei terapii antidepresive de succes. Din acest motiv, neam propus drept scop să studiem, în baza datelor de literatură disponibile, substratul neurochimic al diverselor tipuri de depresie pentru a putea administra pe cât este posibil mai argumentat diferite clase de remedii psihoactive recomandate în prezent pentru tratamentul depresiei. Rezultate Până la moment, în literatura de profil au fost evidențiate următoarele tipuri neurochimice de depresie: prin deficit de NA (noradrenalină); prin deficit de 5-HT (5-hidroxitriptamină (serotonină)); prin deficit de DA (dopamină); prin deficit de Ach (acetilcolină); prin deficit de GABA (acid gamaminobutiric); mixte (prin deficit de 5-HT / NA; prin deficit de 5-HT și/sau NA asociat cu hiperactivitatea DA; prin dezechilibru DA/5-HT/NA/GABA; prin deficit de melatonină; prin carență de ciancobalamină ș.a.). Acceptând existența modelelor neurochimce de depresie clinicianul poate argumenta de ce în cazuri particulare, depresia este refractară la monoterapia cu remedii antidepresive. Aceleași modele neurochimice ale depresiei pot orienta atitudinea terapeutică în cazul prezenței depresiei rezistente la tratamentul adecvat din punct de vedere clinic, răspunsul terapeutic fiind obținut prin administrarea altor clase de medicamente psihoactive cum ar fi: antipsihoticele atipice, timostabilizatorii, agoniștii dopaminei, psihostimulantele, precursorii acetilcolinei, modulatorii echilibrului GABA / Glutamat, etc.