Noţiunea de izvor de drept şi esenţa ei fac obiectul de studiu al teoriei generale a dreptului, dar și a dreptului civil. Termenul izvor de drept a fost cunoscut şi dreptului roman, și a trecut prin toate perioadele istorice până în perioada contemporană, cu o multitudine de definiții in literatura de specialitate modern. Deseori prin izvor de drept civil se are in vedere o formă de existenţă a normelor de drept, care au o putere obligatorie. Stabilirea sau recunoaşterea de către stat a unui izvor de drept are o importanţă deosebită pentru utilizarea lui in reglementarea raporturilor juridice civile. In principiu, sunt aplicabile doar acele norme care fac parte dintr-un izvor de drept recunoscut ca atare.