Studierea vieții și activității personalităților în baza unor noi tratări metodologice pune în lumină aspectele neexplorate ale trecutului. Aplicarea metodei biografi ce și abordarea prin prisma antropologiei istorice, schimbă în mod semnifi cativ confi gurația cercetărilor și permite o personalizare a subiectului istoriei. În comunicarea de față autoarea va încerca să abordeze fenomenul „înălțării și prăbușirii” Elenei, fi icei lui Ștefan cel Mare. Izvoarele epocii o descriu ca o persoană energică, fermă și cu voință puternică. Elena, ca personaj istoric a atras atenția cercetătorilor, scriitorilor și amatorilor de istorie, însă foarte multe întrebări până la ora actuală nu oferă răspunsuri. În special, e necesară studierea problemelor activității politice și confesionale ale Elenei la curtea Marelui cneaz, care a reușit, după decesul soțului său, să fi e persoana de încredere a lui Ivan III-lea. Mai mult ca atât, a putut grupa în jurul său boierii infl uenți și a devenit liderul acestei grupări politice, reușind chiar să învingă pe Sofi a Paleolog în lupta pentru obținerea scaunului domnesc în favoarea fi ului ei, Dumitru, primul cneaz rus încoronat (4.02.1488). În literatura istorică contemporană (în baza letopisețelor) există opinia, cum că Elena obținuse aceste favoruri datorită relațiilor intime pe care le avea cu socrul său Ivan al III-lea. Cu regret, soarta ulterioară a lui Dumitru și a mamei sale Elena Voloșanca a fost tragică. Ivan al III-lea l-a înlăturat pe nepotul său de pe tron, acesta și mama sa, căzând în dezgrație. Mai mult ca atât, ura lui Ivan al III-lea era într-atât de mare, încât a dat poruncă, ca nepotul și nora sa Elena, să nu fi e pomeniți în timpul slujbelor religioase și chiar să fi e întemnițați. Tatăl Elenei, domnul Moldovei Ștefan cel Mare, încercând să afl e cauza întemnițării fi icei sale și a nepotului său trimitea soli la curtea lui Ivan al III-lea, și abia în 1503 a primit un răspuns de la Ivan al III-lea: „Bunăvoința mea l-a înscăunat pe nepotul meu, iar nemila mea l-a dat jos, pentru că el și mama lui m-au dezamăgit”. Sigismund Gerberstein scria, că toată vina pentru moartea Elenei și a fi ului său îl purta Sofi a Paleolog. Această opinie este susținută de o bună parte dintre cercetători. Dar, până în prezent, problema privind adevăratul motiv despre înstrăinarea lui Dumitru rămâne deschisă și poartă un caracter controversat. Or, până atunci, această tema rămâne discutabilă, iar noi dorim să credem că noi abordări vor deschide această fi lă a istoriei. Căci, dacă Dumitru nu ar fi asasinat și ar fi devenit Mare cneaz se prea poate că evenimentele istorice ulterioare și istoria relațiilor moldo-ruse ar fi avut o altă turnură politică și un alt conținut geopolitic.