Așezările culturii Poienești-Lucașeuca sunt foarte slab cunoscute, atât la vest de Prut, cât și la est, iar diferențele radicale dintre siturile de habitat și cele funerare, până astăzi oferă interpretări contradictorii și, pe alocuri, confuze ale fenomenului migraționist de la fi nele mileniului I a. Chr. Din acest considerente, în ultimii ani, am acordat tot mai multă atenție siturilor de habitat din perioada ultimelor secole pre-creștine. Repartizate în silvostepa spațiului carpato-nistrean, acestea au fost localizate în cuiburi, unul dintre care este amplasat pe valea inferioară a râulețului Moțca, raionul Orhei. Racordarea mai vechilor informații la observațiile curente, a oferit posibilitatea delimitării în această microregiune a câtorva situri care nu fi gurează în registrul arheologic național. Astfel, în anul 2015, au fost realizate periegheze însoțite de prospecțiuni geomagnetice în situl de la Brănești-Partea de Vest, care au furnizat informații interesante, verifi cate ulterior prin sondaje arheologice (material publicat). Pentru a extinde baza informațională, în vara anului curent au fost întreprinse prospecțiuni geo-magnetice în situl Ivancea-Sub Pădure. Autorii ideii de cercetare sunt reprezentanți de la trei instituții: Octavian Munteanu – UPS „Ion Creangă”; Michael Meyer – Institutul de Arheologie Preistorică, Freie Universität Berlin și Vasile Iarmulschi – Institutul Patrimoniului Cultural al AȘM. Situl este amplasat pe malul drept al Moțcăi, la distanța de circa 1750 m spre NV de centrul satului Ivancea (de la clădirea Primăriei). Suprafața delimitată prin observații de suprafață ocupă spațiul afl at în dreapta drumului ce duce dinspre tabără Miorița spre nord-est, de-a lungul pădurii (pădurea rămânând în stânga drumului). Urmele sitului pot fi observate la suprafața solului începând de la distanța de 600 m de la intrarea în tabără și se prelungesc pe o distanță de circa 200 m de-a lungul pădurii, respectiv, pe o suprafață de circa 100 m perpendicular pe pădure, în direcția spațiilor incluse în circuitul agricol. De remarcat că descoperiri ale vestigiilor arheologice s-au făcut și în pădure, astfel încât la momentul actual este difi cilă aprecierea dimensiunilor acestuia. Prospecțiunile geomagnetice au fost făcute inițial pe o suprafață de 120×40 m. Anomaliile observate au oferit un tablou destul de pestriț, pentru a cărui înțelegere au fost organizate câteva sondaje arheologice. Rezultatele prospecțiunilor și corelarea lor cu rezultatele sondajelor vor reprezenta subiectul comunicării.