Primul parlament basarabean a fost instituit în noiembrie 1917, în condițiile difi cile ale revoluției rusești și ale războiului mondial. El a fost conceput și organizat de organizațiile militare moldovenești. În condițiile anarhiei cvasitotale, ale pericolului anexării Basarabiei la Ucraina, creșterii insecurității și haosului, doar militarii moldoveni au fost în stare să-și impună voința tuturor forțelor politice și sociale, să decreteze autonomia Basarabiei și să purceadă la crearea Sfatului Țării. Hotărârea Congresului militarilor moldoveni, care și-a ținut lucrările în perioada 20-28 octombrie 1917, de a forma un parlament propriu însemna, în esență, un act de curaj, fi indcă un parlament presupune mai multe organe care îi asigură viabilitatea. Și chiar alegerea lui, adică selectarea viitorilor parlamentari, trebuie să fi e încadrată într-un sistem juridic echitabil, care ar permite ca hotărârile acestui parlament să fi e recunoscute legale. Adversarii politici ai Sfatului Țării l-au etichetat din start ca organ antipopular și nedemocratic, fără a ține cont de conjunctura internă și externă în care a luat fi ință și a activat primul parlament basarabean, fără a lua în considerație lipsa oricărei experiențe parlamentare în spațiul dintre Prut și Nistru, și fără a încerca să înțeleagă care era limita până unde putea merge democrația în Basarabia anului 1917. Sfatul Țării a desfășurat din primele zile o activitate totalmente independentă, nu a stabilit și nu a întreținut nici un fel de relații cu autoritățile bolșevice, iar Republica Moldovenească autonomă a devenit, de facto, o entitate independentă de Centru chiar de la data decretării. Deputații basarabeni au procedat la realizarea rezoluțiilor Congresului militar care au fost adoptate în ultimele zile de existență a Guvernului Provizoriu și care se raportau la situația concretă de la sfârșitul lunii octombrie 1917. Activitatea legislativă a Sfatului Țării a vizat diverse domenii: administrativ, fi nanciar-economic, militar, cultural. Primul act legislativ aprobat de Consiliul Suprem Ținutal a fost Regulamentul privind administrația Basarabiei, iar ultima și cea mai importantă lege votată de deputații basarabeni în ședința din 26-27 noiembrie 1918 a fost Legea agrară care a constituit cadrul juridic necesar împroprietăririi reale a țărănimii basarabene. Activitatea legislativă efi cientă a Sfatului Țării s-a datorat potențialului intelectual, profesionalismului și competenței deputaților basarabeni, printre ei fi ind și circa 30 de persoane cu studii superioare juridice, absolvenți ai celor mai prestigioase universități ale timpului.