Cercetările arheologice sistematice efectuate de-a lungul timpului în cuprinsul siturilor aparținând complexului cultural Precucuteni-CucuteniTripolye au oferit o serie de rezultate deopotrivă importante și spectaculoase, ce permit o mai bună înțelegere a unor aspecte magico-religioase ale comunităților sale umane. În baza acestor informații putem presupune faptul că așezările acestei civilizații dăinuiau aproximativ 50 de ani, de-a lungul unui ciclu religios, marcat de două momente foarte importante. Primul dintre acestea consta în sacralizarea spațiului prin intermediul unor depuneri rituale – inventarul lor fi ind foarte variat –, ce constituiau riturile de fundare a unor așezări, construcții sau chiar instalații de foc. Ultimul moment consta în desacralizarea spațiului prin incendierea intenționată a construcțiilor din cuprinsul așezărilor, urmată de distrugerea instalațiilor de foc. Acest din urmă fapt ne ilustrează totodată și importanța pe care focul – prin rolul său pozitiv, purifi cator – o avea pentru comunitățile umane ale acestei civilizații. În aceeași ordine de idei, subliniem o altă particularitate a complexului cultural Precucuteni-Cucuteni-Tripolye, respectiv lipsa necropolelor, fapt ce ne determină să presupunem că defuncții erau incinerați în majoritatea cazurilor, iar cenușa lor era răspândită în mediul înconjurător, ca expresie a comuniunii omului cu natura. În opinia noastră doar așa se poate explica de o manieră plauzibilă „dispariția” unei populații numeroase, aparținând unei civilizații ce a dăinuit timp de aproximativ 1500 de ani pe un teritoriu vast de cca 150000 km2.