Articolul precedent |
Articolul urmator |
291 3 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-03-18 08:06 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
902/903(4) (17) |
Arheologie (937) |
Preistorie. Vestigii preistorice, artefacte, antichități (2097) |
SM ISO690:2012 PREOTEASA, Constantin. Câteva considerații privind sacralizarea și desacralizarea spațiului de către comunitățile umane ale complexului cultural Precucuteni-Cucuteni-Tripolye. In: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. : Istorie - Arheologie - Muzeologie, Ed. 27, 19-20 octombrie 2017, Chisinau. Chişinău: Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices”, 2017, Ediția 27, p. 14. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. Ediția 27, 2017 |
||||||
Conferința "Conferința științifică a Muzeului Național de Istorie a Moldovei." 27, Chisinau, Moldova, 19-20 octombrie 2017 | ||||||
|
||||||
CZU: 902/903(4) | ||||||
Pag. 14-14 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Cercetările arheologice sistematice efectuate de-a lungul timpului în cuprinsul siturilor aparținând complexului cultural Precucuteni-CucuteniTripolye au oferit o serie de rezultate deopotrivă importante și spectaculoase, ce permit o mai bună înțelegere a unor aspecte magico-religioase ale comunităților sale umane. În baza acestor informații putem presupune faptul că așezările acestei civilizații dăinuiau aproximativ 50 de ani, de-a lungul unui ciclu religios, marcat de două momente foarte importante. Primul dintre acestea consta în sacralizarea spațiului prin intermediul unor depuneri rituale – inventarul lor fi ind foarte variat –, ce constituiau riturile de fundare a unor așezări, construcții sau chiar instalații de foc. Ultimul moment consta în desacralizarea spațiului prin incendierea intenționată a construcțiilor din cuprinsul așezărilor, urmată de distrugerea instalațiilor de foc. Acest din urmă fapt ne ilustrează totodată și importanța pe care focul – prin rolul său pozitiv, purifi cator – o avea pentru comunitățile umane ale acestei civilizații. În aceeași ordine de idei, subliniem o altă particularitate a complexului cultural Precucuteni-Cucuteni-Tripolye, respectiv lipsa necropolelor, fapt ce ne determină să presupunem că defuncții erau incinerați în majoritatea cazurilor, iar cenușa lor era răspândită în mediul înconjurător, ca expresie a comuniunii omului cu natura. În opinia noastră doar așa se poate explica de o manieră plauzibilă „dispariția” unei populații numeroase, aparținând unei civilizații ce a dăinuit timp de aproximativ 1500 de ani pe un teritoriu vast de cca 150000 km2. |
||||||
|