Архаичные формы празднования дня Св. Георгия у бессарабских болгар и гагаузов
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
222 0
SM ISO690:2012
КВИЛИНКОВА, Елизавета. Архаичные формы празднования дня Св. Георгия у бессарабских болгар и гагаузов. In: Relaţiile moldo-bulgare: istorie şi cultură, 29 decembrie 2015, Chişinău. Chişinău: Editura „Lexon-Prim”, 2016, pp. 338-360. ISBN 978-9975-9577-5-5.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Relaţiile moldo-bulgare: istorie şi cultură 2016
Conferința "Relaţiile moldo-bulgare: istorie şi cultură"
Chişinău, Moldova, 29 decembrie 2015

Архаичные формы празднования дня Св. Георгия у бессарабских болгар и гагаузов

Forme arhaice de sărbătorire a zilei de Sf. Gheorghe la bulgari şi găgăuzi basarabeni


Pag. 338-360

Квилинкова Елизавета
 
Институт культурного наследия
 
 
Disponibil în IBN: 21 iunie 2022


Rezumat

În acest articol, pe baza cercetărilor de teren şi materialelor istoriografice, se analizează forma arhaică de celebrare a sărbătorii Sf. Gheorghe / Sărbătorea Hederlez la bulgarii şi găgăuzii basarabeni. Sunt identificate principalele componente ale ritualurilor, inclusiv obiceiurile legate de apă şi de vegetaţie; ceremonii pentru a marca ieşirea animalelor pe păşuni; sacrificarea mielului (Kurban), ş.a. În cele din urmă, sa ajuns la concluzia că ritualurile găgăuzilor şi bulgarilor basarabeni sunt legate de primul muls al oilor, consumul produselor lactate, scoaterea animalelor la păşune. ş.a. Din cauza schimbărilor condiţiilor istorice de la sfârşitul secolului al XIX-lea, s-a redus rolul creşterii animalelor în viaţa socială şi economică a imigranţilor transdanubieni.

В статията въз основа на теренния и историографския материал се разглеждат архаичните форми на празнуването на Деня на Св. Георги / празника Хедерлез при бесарабските българи и гагаузи. Очертават се основните компоненти на обредността, между които и са обичаите, свързани с водата и растителността; обредите, свързани с първото доене на овците, разговяването с млечена храна, обредното изкарване на добитъка и др., в значителна степен са забравени във връзка с промяната на историческите условия – с намаляването към края на XIX век ролята на животновъдството в социално-икономическия живот на заддунавските българи.