Anton Crihan face parte din generaţia făuritorilor Marii Uniri de la 1918. S-a stins din viaţă la vârsta de 99 de ani, fiind cel mai longeviv deputat al Sfatului Ţării. Din cei 99 de ani, aproape jumătate i-a petrecut în refugiu, departe de ţară, dar mereu cu inima şi gândul la ea. De fapt, destinul lui Anton Crihan este destinul Basarabiei, care, după o scurtă perioadă de dezvoltare paşnică şi rodnică în componenţa României întregite, a cunoscut înstrăinarea şi despărţirea de ţară. Născut la 12 iulie 1893, în localitatea Sângerei, jud. Bălţi, Anton Crihan a urmat şcoala primară şi liceul la Bălţi, iar după absolvire a studiat la Facultatea de Economie a Universităţii din Odesa. A participat la Primul Război Mondial în grad de ofiţer. Împreună cu alţi basarabeni, organizează la Odesa Comitetul Naţional Ostăşesc, contribuind la constituirea primelor cohorte moldoveneşti pentru apărarea populaţiei din Basarabia de anarhia bolşevică. Fiind delegat în Sfatul Ţării de către Congresul militarilor moldoveni, aderă la Blocul Moldovenesc. La 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România. După Unire, a fost deputat în Parlamentul României în patru legislaturi (1919, 1920, 1922 şi 1932). În anii 1932-1933 a activat ca subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, în care calitate a contribuit la transferarea Facultăţii de Agronomie de la Iaşi la Chişinău. În 1934, îşi susţine teza de doctor în ştiinţe politico-economice la Universitatea Sorbona din Paris. Din 1934 până în 1945 a predat la Universitatea din Iaşi şi la Facultatea de Agronomie a Universităţii ieşene cu sediul la Chişinău. Odată cu instalarea comunismului în România, Anton Crihan începe să fie hărţuit pentru trecutul său unionist. Este nevoit să treacă în ilegalitate, apoi se refugiază în Iugoslavia, trecând clandestin frontiera, ulterior ajungând la Paris. În 1950, pleacă din Franţa, stabilindu-se împreună cu soţia la Saint Louis, în Statele Unite ale Americii, unde va locui până la sfârşitul vieţii. Aici a învăţat să-şi iubească deopotrivă propria ţară de la distanţă, dar şi ţara adoptivă, păstrând, totodată, treaz sentimentul naţional în suflet. Unele momente din viaţa şi activitatea lui Anton Crihan prind contur graţie unei colecţii de documente şi materiale, transmise Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei în anul 1990 de către fiul acestuia, Dumitru Crihan, fost deţinut al Gulag-ului sovietic. Colecţia include câteva obiecte memoriale, fotografii de familie, teza de doctorat Le capital etranger en Russie („Capitalul străin în Rusia”), Programul Partidului Naţional Moldovenesc, al cărui membru a fost Anton Crihan, fotografii care l-au surprins în compania unor personalităţi marcante ale vieţii politice din România interbelică, scrisori, ziare, ce reflectă activitatea fostului deputat al Sfatului Ţării ş.a.