În prezent principalele eforturi ale Republicii Moldova sunt orientate spre efectuarea diverselor reforme şi crearea condiţiilor legislative, dar, cu toată importanţa acestor măsuri, se vede că în cazul managementului corporativ factorii interni ai succesului economic rămâne în afara atenţiei managerilor locali. Fenomenul noului management corporativ ca unul din principalii factori ai proceselor integraţioniste, atât în cadrul proceselor geo-politice şi megaeconomice globale, cât şi al proceselor social-economice interne, în Moldova pe parcursul mai multor ani nu a fost apreciat şi, în genere, nu s-a ţinut cont de el. În noile condiţii de instabilitate financiar-economică globală a pieţelor mondiale managerii corporaţiilor formează cea mai viabilă linie de protecţie şi opunere activă proceselor distructive. Pentru orice corporaţie, în virtutea specificului ei de dezvoltare, stabilitatea condiţiilor exterioare constituie unul din principalii factori ai dezvoltării ei cu succes. Managementul ca tip fundamentat ştiinţific şi specific al activităţii umane, care a unit ştiinţa cu producţia, a apărut ca rezultat al căutării insistente a modalităţilor de obţinere a eficienţei şi atingere a obiectivelor propuse, pe baza organizării muncii în comun a colectivelor de oameni. Dacă acest proces era organizat rău, atingerea rezultatelor preconizate devenea imposibilă în orice sferă de producţie, construcţii, comerţ, operaţiuni militare. Abia la finele sec. XIX – începutul sec. XX s-a conştientizat faptul că indiferent de specificul domeniului de aplicare a eforturilor umane acţionează aceleaşi principii şi legităţi obiective universale necunoaşterea sau cunoaşterea insuficientă a cărora conduce la falimentul celor mai raţionale idei şi devalorizează orice efort, chiar şi în cazul unei suficiente asigurări cu resurse financiare, materiale şi creditare. Anume dezvoltarea intensă a metodelor de management şi aplicarea lor eficientă în gestiunea companiilor şi în sfera administraţiei de stat a condus la atingerea unor asemenea realizări de către statele lidere ale economiei mondiale – SUA, Germania, Canada, Marea Britanie, Franţa, precum şi de către o serie de ţări din Asia de Sud. Şi, invers, încălcarea principiilor de bază ale gestiunii eficiente duce inevitabil la crize şi faliment companii la prima vedere prospere şi chiar ţări întregi.În prezent principalele eforturi ale Republicii Moldova sunt orientate spre efectuarea diverselor reforme şi crearea condiţiilor legislative, dar, cu toată importanţa acestor măsuri, se vede că în cazul managementului corporativ factorii interni ai succesului economic rămâne în afara atenţiei managerilor locali. Fenomenul noului management corporativ ca unul din principalii factori ai proceselor integraţioniste, atât în cadrul proceselor geo-politice şi megaeconomice globale, cât şi al proceselor social-economice interne, în Moldova pe parcursul mai multor ani nu a fost apreciat şi, în genere, nu s-a ţinut cont de el. În noile condiţii de instabilitate financiar-economică globală a pieţelor mondiale managerii corporaţiilor formează cea mai viabilă linie de protecţie şi opunere activă proceselor distructive. Pentru orice corporaţie, în virtutea specificului ei de dezvoltare, stabilitatea condiţiilor exterioare constituie unul din principalii factori ai dezvoltării ei cu succes. Managementul ca tip fundamentat ştiinţific şi specific al activităţii umane, care a unit ştiinţa cu producţia, a apărut ca rezultat al căutării insistente a modalităţilor de obţinere a eficienţei şi atingere a obiectivelor propuse, pe baza organizării muncii în comun a colectivelor de oameni. Dacă acest proces era organizat rău, atingerea rezultatelor preconizate devenea imposibilă în orice sferă de producţie, construcţii, comerţ, operaţiuni militare. Abia la finele sec. XIX – începutul sec. XX s-a conştientizat faptul că indiferent de specificul domeniului de aplicare a eforturilor umane acţionează aceleaşi principii şi legităţi obiective universale necunoaşterea sau cunoaşterea insuficientă a cărora conduce la falimentul celor mai raţionale idei şi devalorizează orice efort, chiar şi în cazul unei suficiente asigurări cu resurse financiare, materiale şi creditare. Anume dezvoltarea intensă a metodelor de management şi aplicarea lor eficientă în gestiunea companiilor şi în sfera administraţiei de stat a condus la atingerea unor asemenea realizări de către statele lidere ale economiei mondiale – SUA, Germania, Canada, Marea Britanie, Franţa, precum şi de către o serie de ţări din Asia de Sud. Şi, invers, încălcarea principiilor de bază ale gestiunii eficiente duce inevitabil la crize şi faliment companii la prima vedere prospere şi chiar ţări întregi.Aceasta se mai explică şi prin studierea insuficientă şi conştientizarea neadecvată a uneia din principalele legităţi ale dezvoltării sistemelor economice de diverse niveluri şi mărimi - de la formaţiunile economice în ansamblu până la organizaţii separate. Esenţa acestei legităţi constă în gestiunea primară în raport cu producţia materială, crearea serviciilor, procesele socialeconomice de dezvoltare a societăţii în ansamblu. Criza ce ia naştere în nucleul gestiunii (administrării) precede criza din sfera producţiei, economiei şi finanţelor. Aceasta se manifestă atât la macronivel – în dezvoltarea unor ţări întregi, cât şi la micronivel – în dezvoltarea fiecărei companii. Există trei sfere distincte de aplicare a managementului, cărora le corespund diverse tipuri de management: macromanagementul, managementul organizaţiei şi micromanagementul. Macromanagementul se manifestă prin influenţa statului, a celor mai mari corporaţii, precum şi organizaţii politice şi obşteşti asupra modificării mediului de afaceri în ansamblu, asupra politicii fiscale, a condiţiilor legislative. Acest tip de management în esenţa sa determină condiţiile mediului exterior în baza acţiunilor direcţionate de colective mari formale şi neformale, de grupuri şi lideri aparte. Managementul organizaţiei include managementul corporativ – gestiunea corporaţiilor, băncilor, managementul organizaţiilor de stat, managementul micului business. Micromanagementul cuprinde gestiunea subdiviziunilor organizaţiei, inclusiv gestiunea grupurilor, echipelor, executanţilor separaţi, şi managementul individual – dirijarea şi autodirijarea personalităţii. În Moldova în următorii ani se preconizează un fel de „revoluţie a managerilor”, ce va consta în apariţia unei pături sociale a managerilor, capabili să influenţeze asupra mediului economic, politic şi social. O mare parte din ei vor fi coproprietari ai corporaţiilor proprii sau acţionari giganţi ai altor companii. Această pătură socială va deveni una din cele mai influente. Anume ea va determina caracterul tuturor proceselor integraţioniste în republică şi în relaţiile cu corporaţiile din Occident şi Asia. Starea actuală a managementului din Moldova se caracterizează prin procese extrem de contradictorii. Pe de o parte, procesele businessului au condus la apariţia unui nou tip de administratori şi antreprenori; pe de altă parte, se menţin stereotipurile negative şi mecanismele administrative din perioadele precedente, ceea ce reduce brusc eficienţa atât a corporaţiilor, cât şi a proceselor integraţioniste. În ultimii ani în lume se manifestă clar noile megatendinţe (megatrends) - transformări globale de tip deosebit, ce cuprind întreaga societate umană, unele ţări şi regiuni, ce exercită influenţă puternică atât asupra organizaţiei în ansamblu, cât şi asupra fiecărui manager şi lucrător al întreprinderii.Modificarea tehnologiei, studiilor, culturii, principiilor valorice şi a multor altor factori de dezvoltare a comunităţii mondiale formează noi moduri de viaţă şi stiluri de gândire, noi tendinţe şi motive ale activităţii oamenilor, comportamentul lor. Se schimbă orientările valorice ce păreau de nestrămutat ale oamenilor în ce priveşte creşterea prioritară a veniturilor, în multe ţări industriale afirmându-se tot mai insistent noul criteriu „modelul individual al calităţii vieţii”, - gradul de satisfacţie interioară, pe care îl simte individul, realizându-şi pe piaţă munca, iar împreună cu ea – timpul său ori o parte a vieţii sale. Deja nu sunt rare cazurile când în locul unui loc de muncă bine plătit, necesitând încordarea întregii forţe de muncă şi înghiţind o zi întreagă de muncă, lucrătorii preferă tipuri de activitate mai puţin remunerate şi prestigioase, dar cu mai multă linişte şi libertate, ce lasă timp pentru utilizarea mai din plin a resurselor proprii de timp şi de viaţă. În viitorul apropiat, după cum arată analiza megatendinţelor de dezvoltare a mediului exterior, este inevitabilă creşterea şi mai mare a concentrării producţiei industriale în corporaţiile mari, formarea supercorporaţiilor transnaţionale, apariţia diverselor uniuni şi a unor noi structuri organizatorice de dirijare pe baza alianţei dintre companii. Vor avea loc modificări în structura şi priorităţile resurselor de muncă în business. Anterior rezultatele revoluţiei industriale se bazau pe rolul conducător al „guleraşelor albastre” (inginerii şi lucrătorii tehnici), după aceasta rolul conducător le-a revenit „guleraşelor albe” (managerilor şi lucrătorilor din oficii). În secolul XXI primele roluri le vor reveni „guleraşelor de aur” – unui nou tip de resurse umane, o forţă de muncă de calificaţie superioară şi deosebit de specializată, în primul rând, în sfera muncii inovaţionale înalt intelectuală (informatica, managementul, inovaţiile). „Guleraşelor de aur” le sunt caracteristice intelectul deosebit şi stilul creator de gândire în toate sferele de activitate, dependenţa puternică, adesea deplină a firmei de rezultatele muncii lor individuale. Iar gândirea creatoare poate fi definită ca găsire a unor căi nestandarde de soluţionare a problemelor curente şi în perspectivă ale companiei pe baza creării unui câmp dinamic (permanent renovabil) de noi alternative şi selectare de aici a deciziilor ce asigură lideratul în competitivitate, dezvoltarea culturii ei organizatorice, şi a responsabilităţii sociale. În managementul corporativ o importanţă deosebită va avea eficienţa multiaspectuală în baza deciziilor nestandard, responsabilitatea socială a managerilor, importanţa prioritară a factorului de timp în raport cu alte tipuri de resurse. În lupta concurenţială acută, ce se desfăşoară în condiţiile de globalizare a economiei, vor putea exista doar corporaţiile mobile şi dinamice, axate pe noile principii de management.Mediul informaţional global şi noile tipuri de telecomunicaţii, ce conduc la apariţia noului fenomen în societate „NetHOMO” („omului din reţea”, care primeşte principala informaţie din reţeaua globală mondială). Noul tip de consumator cu un sistem inclar de valori, care îşi alege marfa sau serviciul în baza unor sisteme sofisticate extrem de puternice, de metaprospectare. Noul mediu de concurenţă, practic nelimitat, cu predominarea culturii supercorporaţiilor transnaţionale Figura 1. Influenţa principalelor megatendinţe în dezvoltarea societăţii asupra modificării managementului. (Sursa: Elaborat de autor) În fig. 1 sunt reflectate condiţiile principial noi din mediul exterior, megatendinţele în curs de formare. Apare consumatorul de tip nou şi se fac observate premisele unui tip cu totul nou de concurenţă. În rezultatul acestor şi altor megatendinţe transformări structurale apar inevitabil şi în mediul managementului corporativ. Corporaţiile care se vor adapta la noile condiţii şi îşi vor trece sistemele de dirijare şi personalul pe o treaptă nouă, evident, vor deveni lidere, cele care vor rămâne în urmă - vor da faliment. Dar obţinerea lideratului va fi tot mai dificilă. În Moldova conducătorii până în prezent nu pot conştientiza legităţile fundamentale ale dezvoltării contemporane, conform cărora concurenţa începe nu pe piaţă, ci în interiorul companiei la formarea nivelului general al managementului ei. Mai mult ca atât, majoritatea companiilor moldoveneşti nu înţeleg gradul rămânerii lor în urmă de nivelul managementului mondial. Aceasta se explică în mare măsură prin stereotipurile vechi în atitudinea faţă de dezvoltarea sistemelor administrative, care în condiţiile locale întotdeauna sau deosebit prin superficialitate în îmbinare cu neglijenţa profundă în ce priveşte realizările corporaţiilor – lidere în sfera managementului, prin birocratizare, care în prezent a căpătat forme noi şi o serie de multe alte semne, ce caracterizează în ansamblu starea actuală a dirijării în majoritatea companiilor din R.M. Obstacolul principal din calea dezvoltării economiei moldoveneşti trebuie considerat starea managementului. Incompetenţa administrativă, stereotipurile eronate de gândire, lipsa unor stimulente reale şi a sistemului de avansare a celor mai talentaţi manageri sunt cauza numeroaselor insuccese în încercarea de a ieşi din cercul de crize ce vin una după alta.Trebuie, de asemenea, să se acorde atenţie necesităţii de a asigura ştiinţific tranziţia companiilor moldoveneşti la noul nivel al managementului Cercetările efectuate pentru evidenţierea principalelor tendinţe ale managementului din Moldova în comparaţie cu cel mondial arată că vectorul dezvoltării managementului corporativ moldovenesc până în prezent e orientat în direcţii opuse megatendinţelor mondiale, ceea ce reduce brusc posibilităţile de integrare efectivă a R.M. în economia mondială (vezi tab.1). Dar fără această integrare economia moldovenească nu va putea deveni competitivă. Tabelul 1 Compararea particularităţilor managementului moldovenesc cu tendinţele mondiale în gestiunea organizaţiilor Vechea paradigmă a managementului Noua paradigmă a managementului mondial Particularităţile managementului moldovenesc Înaintarea consumului cu orice preţ Consumul în corespundere cu necesităţile raţionale Consumul neechilibrat pe raioane, consumul desproporţionalizat, determinat de deformaţiile în veniturile diverselor pături ale societăţii Oamenii trebuie să corespundă cerinţelor locurilor de muncă Locurile de muncă trebuie să corespundă oamenilor. Evidenţa slabă, intuitivă şi subiectivă a corespunderii oamenilor locurilor de muncă. Primul principiu – oamenii să corespundă intereselor subiective ale conducătorilor organizaţiei, care adesea vin în contradicţie cu interesele şi obiectivele de dezvoltare ale organizaţiei. Obiective impuse, decizii pe verticală. Încurajarea autonomiei, participarea lucrătorului la gestiune Autonomia în administrare se interzice şi se consideră un semn al dezorganizării şi de pierdere a controlului. Fragmentarea lucrărilor şi rolurilor Creşterea eficienţei de la folosirea specialiştilor, capabili să vadă pe larg şi integral interdependenţa Menţinerea vechii paradigme a distribuirii funcţionale a lucrărilor şi folosirea preponderentă a lucrătorilor-executanţi cu orizont îngust. Identificarea cu sarcina Înţelegerea esenţei proceselor trece dincolo de hotarele unei simple descrieri a sarcinilor. Dirijarea lucrătorului ca resursă ieftină de producţie chiar şi în sfera muncii înalt intelectuale. Lucrătorul trebuie numai pentru executarea unor sarcini de producţie operative şi a indicaţiilor din partea conducătorilor organizaţiei. Modelul de companie ce „funcţionează ca ceasul” Conştientizarea incertitudinii Anarhia în creştere a întreprinderilor în legătură cu faptul că majoritatea conducătorilor îşi pierd poziţia de lider, sprijinul pe experienţa învechită şi intuiţie în locul planificării în condiţii de incertitudine. Agresiunea şi confruntarea Cooperarea şi interacţiunea reciproc avantajoasă Indiferenţa lucrătorilor de rând faţă de situaţia din sfera competitivităţii organizaţiei lor. Lupta agresivă a managementului superior pentru controlul individual şi real asupra pieţelor şi fluxurilor financiare. Practic lipsa totală a parteneriatului real în afaceri.Activitatea formală şi scopurile neformale, inclusiv satisfacţia de pe urma proceselor de muncă, sunt divizate. Scopurile neformale şi sarcinile de muncă, şi scopurile neformale ale personalului se cuplează în permanenţă Munca este maximal formalizată şi depersonalizată. Scopurile neformale ale personalului nu se află în câmpul de vedere al administraţiei. Manipularea şi dominarea în toate. Colaborarea cu natura Creşterea permanentă a dominării şi manipulării pentru obţinerea unei mai mari ponderi de la lucrător cu o remuneraţie mai mică a muncii. Lupta pentru stabilitate Simţirea modificărilor şi a evoluţiei Adaptarea cu întârziere la ceea ce s-a efectuat deja. Conceptul cantitativ Conceptul cantitativ de rând cu cel calitativ Deprinderile intuitive şi pragmatice de dirijare, bazate pe analiza elementară a câtorva indicatori financiari, ce predomină asupra celorlalţi. Motive strict economice Valorile materiale le depăşesc pe cele materiale Motivele financiare ale creşterii veniturilor conducătorilor determină celelalte obiective ale organizaţiei. Valorile spirituale sunt considerate un atribut inutil al gestiunii. Polarizarea personalului din administraţie, conflicte mari înre grupuri şi persoane. Se trece peste polarizare Polarizarea în creştere şi divizarea personalului în toate sferele administrative, contradicţii social-economice acute Decizii mioape Simţirea ecologicului Reacţia doar la crizele şi catastrofele ecologice. Pragul redus de sensibilitate faţă de contradicţiile dintre tehnologie şi natură Oportunitatea Oportunitatea şi intuiţia Oportunitatea se înlocuieşte cu experienţa şi foarte rar cu intuiţia. Simţul realităţii este înghiţit de birocraţie. Accentul pe decizii pe termen scurt Recunoaşterea faptului că eficienţa pe termen lung trebuie să ţină cont de armonia forţei de muncă Renunţarea totală la planificarea în perspectivă. Lipsa pronosticurilor şi a scenariilor de dezvoltare. După cum a arătat analiza, neaplicarea managementului ştiinţific în gestiunea autohtonă a adus la aceea că corporaţiile din Republica Moldova deja astăzi au dezavantaje în faţa concurenţilor internaţionali. Fiecare companie (Fig.2) îşi pune la baza activităţii sale careva principii, fie influenţate de cultura şi tradiţiile ţării, fie de sistemul politic, economic, legislativ, fie de normele internaţionale, fie de valorile personale ale fondatorilor, acţionarilor, managerilor corporativi. După Dicţionarul explicativ al limbii române principiul este element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită, etc.Teoriile managementului corporativ, atât în R. M., cât şi peste hotare sunt în curs de formare, cu toate că uniunile corporative au o dezvoltare destul de semnificativă. Formaţiunile corporative în Republica Moldova au apărut odată cu destrămarea sistemului sovietic. Şi dacă în anul 1990 societăţile pe acţiuni n-au înregistrat o creştere majoră, atunci pe parcursul anilor de tranziţie numărul şi importanţa lor a crescut (tab.2). Tabelul 2 Numărul societăţi pe acţiuni înregistraţi in Republica Moldova (conform datelor înregistraţii de stat; la l aprilie 2004) 1991 1995 1996 1997 1998 1999 2004 Societari pe acţiuni 35 1698 2873 4748 6510 6569 6209 Managementul corporativ este ştiinţa ce studiază mecanismul şi procedurile de elaborare şi adoptare a deciziilor de planificare, organizare, motivare şi control asupra realizării lor, complexitatea proceselor, fenomenelor şi relaţiilor ce au loc în cadrul instituţiilor de drept-persoane juridice bazate pe capital cumulativ.