Prima şcoală publică de fete din Ţările Române s-a înfi inţat în Moldova, în toamna anului 1834, la iniţiativa mitropolitului Veniamin Costachi, a domnitorului Mihail Sturdza şi a Eforiei Şcolilor reprezentată de aga Gheorghe Asachi şi de vornicul Constantin Mavrocordat. Apariţia ei era anunţată şi în Regulamentul Organic al Moldovei care prevedea constituirea unui institut de educaţie pentru 50 de fete şi orfane de dregători ai statului. În cei peste 120 de ani de existenţă, această instituţie a funcţionat sub diferite denumiri („Institutul Fetelor”, „Şcoala Centrală de Fete”, „Şcoala Normală de Învăţătoare Mihail Sturdza”) şi în diverse locaţii ( în casa parohială din curtea bisericii Bărboi, în casele Ghica-Brigadiru). Comunicarea noastră îşi propune o prezentare a istoriografi ei acestei teme şi a principalelor surse documentare privind această prestigioasă instituţie de cultură. Istoriografi a acestui subiect ne oferă prilejul să constatăm faptul că cercetările româneşti legate de istoria învăţământului au fost în general bazate pe studii descriptive, ele acordând o mai mică atenţie sistemului educaţional din perspectiva istoriei sociale şi a mentalităţilor. Refacerea istoriei acestei şcoli necesită apelul la diverse izvoare de informare. Cea mai importantă sursă a cunoaşterii acestei teme o reprezintă documentele de arhivă. Arhivele Judeţene ale Statului din Iaşi găzduiesc diverse fonduri care cuprind numeroase acte privitoare la istoria învăţământului românesc. În cadrul acestora se regăsesc date bogate referitoare la „Institutul Fetelor din Iaşi”. „Şcoala Normală Vasile Lupu” din Iaşi păstrează în arhivele sale înscrisuri şi fotografii preţioase despre învăţământul feminin din Iaşi. Ştiri importante despre această temă se pot găsi şi gazetele timpului. O altă sursă care întregeşte tabloul cunoaşterii primei instituţii de învăţământ feminin din Ţările Române o constituie obiectele cu valoare memorială afl ate în muzee şi colecţiile particulare.