În comunicare vor fi prezentate datele privind un cuptor din cărămizi descoperit întâmplător în oraşul Călăraşi, în primăvara anului 2014 şi câteva informaţii scrise, referitoare la dezvoltarea producţiei de mater iale de construcţie din lut în această zonă în sec. XIX. Întrucât este suprapus de o casă (proprietari Nicolae şi Olga Matei), complexul a fost dezvelit şi cercetat doar parţial. Acesta reprezintă un cuptor de mari dimensiuni construit din cărămizi şi lut în cuprinsul unei gropi de formă rectangulară în plan, cu lăţimea de cca 3,10 m şi cu lungimea neprecizată. Ca sistem de construcţie, cuptorul era alcătuit din mai multe segmente clădite din cărămizi, separate de nişte canale de circulaţie a aerului fi erbinte dispuse transversal. Fiecare segment prezenta câte două galerii alăturate de formă semicilindrică, construite din cărămizi aşezate radial sau orizontal. Aceste galerii scurte, dispuse de-a lungul cuptorului, una în continuarea celeilalte, constituiau de fapt două camere de ardere. În ceea ce priveşte destinaţia, bazându-ne pe dimensiunile şi forma complexului, dar mai ales pe circumstanţa că în interiorul cuptorului s-au găsit mai multe cărămizi, dintre care unele arse incomplet, considerăm că instalaţia a fost folosită la arderea cărămizilor. Referitor la cronologie, pe baza ceramicii şi a altor elemente, cuptorul de la Călăraşi se datează în sec. XIX, mai degrabă în ultima parte a acestui veac. Vestigiile descoperite la Călăraşi au prilejuit investigarea unor publicaţii istorice şi surse documentare în scopul identifi cării eventualelor materiale informaţionale complementare celor furnizate de săpătura arheologică de salvare de la cuptorul de ars cărămizi. Pe de o parte, informaţiile obţinute în urma acestei cercetări completează cunoştinţele noastre despre viaţa economică a satului şi târgului Călăraşi în epoca modernă şi interbelică, iar pe de altă parte confi rmă observaţiile arheologice în ceea ce priveşte încadrarea cronologică a complexului scos la iveală. Un argument important în favoarea datării propuse este menţionarea unei mici fabrici de cărămizi pe moşia nobilului Matei Derojinschii, proprietar la Tuzara şi Călăraşi la sfârşitul sec. XIX şi începutul celui următor.