În momentul când vorbim despre strămoşii noştri traci, de cele multe ori, ne referim la tracii ,,clasici” meridionali şi septentrionali. Informaţia pe care o deţinem despre ei ca denumire şi cultură, ne este redată de, grecii antici, romani şi de unii reprezentanţi ai altor popoare. Însă, dacă analizăm în mod ştiinţifi c despre originea cea mai timpurie a tracilor, ne bazăm de cele mai multe ori, pe presupunerile unor săpături arheologice oarecum limitate şi pe relatările destul de târzii din opera Iliada de Homer din sec. VIII î. Hr. Aceste informaţii, sunt destul de benefi ce în cunoaşterea perioadei timpurii a tracilor, însă, trebuie să ţinem cont că există o sursă mult mai veche decât Iliada lui Homer, care ne vorbeşte despre originea îndepărtată a tracilor. Această sursă este cartea biblică Geneza, sec. XV-XIII î. Hr. În ea, la cap. 10:2, întâlnim pe Tiras, strămoşul patern al tracilor, iar interpretarea lui în acest rol, este făcută de istoricul antic Josephus Flavius, în lucrarea sa ,,Antichităţi iudaice”. Acest Tiras, este al şaptelea fi u al lui Iafet, fi ul lui Noe. La fel de important este că în biblie, în cartea Geneza 9:27, întâlnim profeţia lui Noe despre numărul mare de urmaşi a lui Iafet, lucru specifi cat mai târziu cu privire la traci şi de Herodot, părintele istoriei ,,Neamul tracilor cel mai mare după cel al inzilor”. Astfel, împreună luate, relatările autorilor antici despre numărul şi aspectul fi ziologic al tracilor, toponimia râului Tiras (Nistru), după tatăl tracilor şi studiile moderne în genetica umană asupra vechii populaţii tracice, vin în perfectă concordanţă cu aceste informaţii biblice de mai sus. Prin aceasta, putem vedea că în fi la cu originea cea mai timpurie a tracilor, mai rămân încă rânduri albe, care necesită un amplu studiu istoric, iar perspectiva biblică asupra soluţionării acestei probleme ca pornire de reper, este foarte benefi că şi demnă de aplicat, deopotrivă cu celelalte surse de cercetare ştiinţifi că de mai sus, aşa cum am încercat să o aplic şi eu în articolul meu.

În momentul când vorbim despre strămoşii noştri traci, de cele multe ori, ne referim la tracii ,,clasici” meridionali şi septentrionali. Informaţia pe care o deţinem despre ei ca denumire şi cultură, ne este redată de, grecii antici, romani şi de unii reprezentanţi ai altor popoare. Însă, dacă analizăm în mod ştiinţifi c despre originea cea mai timpurie a tracilor, ne bazăm de cele mai multe ori, pe presupunerile unor săpături arheologice oarecum limitate şi pe relatările destul de târzii din opera Iliada de Homer din sec. VIII î. Hr. Aceste informaţii, sunt destul de benefi ce în cunoaşterea perioadei timpurii a tracilor, însă, trebuie să ţinem cont că există o sursă mult mai veche decât Iliada lui Homer, care ne vorbeşte despre originea îndepărtată a tracilor. Această sursă este cartea biblică Geneza, sec. XV-XIII î. Hr. În ea, la cap. 10:2, întâlnim pe Tiras, strămoşul patern al tracilor, iar interpretarea lui în acest rol, este făcută de istoricul antic Josephus Flavius, în lucrarea sa ,,Antichităţi iudaice”. Acest Tiras, este al şaptelea fi u al lui Iafet, fi ul lui Noe. La fel de important este că în biblie, în cartea Geneza 9:27, întâlnim profeţia lui Noe despre numărul mare de urmaşi a lui Iafet, lucru specifi cat mai târziu cu privire la traci şi de Herodot, părintele istoriei ,,Neamul tracilor cel mai mare după cel al inzilor”. Astfel, împreună luate, relatările autorilor antici despre numărul şi aspectul fi ziologic al tracilor, toponimia râului Tiras (Nistru), după tatăl tracilor şi studiile moderne în genetica umană asupra vechii populaţii tracice, vin în perfectă concordanţă cu aceste informaţii biblice de mai sus. Prin aceasta, putem vedea că în fi la cu originea cea mai timpurie a tracilor, mai rămân încă rânduri albe, care necesită un amplu studiu istoric, iar perspectiva biblică asupra soluţionării acestei probleme ca pornire de reper, este foarte benefi că şi demnă de aplicat, deopotrivă cu celelalte surse de cercetare ştiinţifi că de mai sus, aşa cum am încercat să o aplic şi eu în articolul meu.