La efectuarea analizei eficienţei economice în vinificaţie o atenţie deosebită trebuie acordată analizei structurii soiurilor de struguri cultivaţi în republică. Pentru o evaluare generalizată a nivelului specializării pe soiuri a producerii strugurilor tehnice se propune următoarea formulă: SS Ust n r   , unde KSS – coeficientul specializării pe soiuri a viticulturii; Ust – ponderea soiurilor de bază în suprafaţa totală a soiurilor tehnice; n – numărul total de soiuri tehnice; r – coeficientul de corecţie, care ţine cont de pronderea plantaţiilor tinere în suprafaţa totală a plantaţiilor de viţă-de-vie, se determină ca raportul suprafeţei plantaţiilor tinere la suprafaţa totală. Pentru evaluarea nivelului tehnic se utilizează metoda de punctaj. La baza metodei în cauză este pus principiul de transformare al diferitor indicatori în punctaj unic. Însă, metoda dată nu este perfectă, deoarece aceasta nu ia în consideraţie uzura maşinilor şi echipamentului şi punctele se atribuie independent de aceasta. De aceea, vom introduce un coeficient de corecţie la punctele atribuite. Aşa un coeficient poate fi cel prezentat mai jos: m  T1 T0 / , unde m – coeficientul de corecţie, care ia în consideraţie uzura fizică şi morală a maşinilor şi echipamentului; T1- valoarea maşinilor şi echipamentului, ţinînd cont de uzură la momentul de calcul al nivelului tehnic al producerii, lei; T0 – valoarea iniţială a maşinilor şi echipamentului, lei. Înmulţind coeficientul de corecţie, care ţine cont de uzura maşinilor şi echipamentului, la punctele atribuite, putem evalua nivelul tehnic al maşinilor şi echipamentului, inclusiv uzura.Un factor important în fabricarea producţiei vinicole este determinarea unei norme optimale a materiei prime, folosite în procesul de producţie. De aceea, normele trebuie periodic actualizate şi perfecţionate în dependenţă de implementarea tehnicii şi procedeelor tehnologice performante. La întreprinderile de vinificaţie primară nu se aplică noţiunea de “normă de consum a materiei prime la producerea unei tone de producţie finită”. Se aplică indicatorul invers – randamentul mustului şi vinurilor brute. Aplicarea în vinificaţia secundară a normelor randamentului mustului dintr-o unitate de struguri oferă posibilitate să punem în funcţiune pîrghiile economice de ridicare a eficienţei de utilizare a strugurilor şi, de aceea, nu este necesitate de a determina normele de consum a strugurilor pentru fiecare tip de producţie vinicolă. Fabricarea producţiei finite, destinate nemijlocit consumului, constă din cîteva procese independente şi anume: producerea materiei prime, vinificaţia primară şi secundară. Rezultatele unei etape de producţie, în mare măsură, depind de rezultatele celorlalte. Indicatorii fiecărei din etape trebuie să fie comparabil cu indicatorii celeilalte, după cum urmează. Conform evaluării utilizării strugurilor prelucraţi cel mai mare profit îl aduc strugurii destinaţi fabricării vinurilor brute de marcă. Cel mai mic profit pentru agricultură îl aduc strugurii destinaţi fabricării divinurilor şi vinurilor brute tari. Nivelul şi ritmurile de dezvoltare a industriei vinicole, în principal, depind de baza de materie primă şi componenţa pe soiuri soi a plantaţiilor de viţă-de-vie. Structura producţiei fabricate poate fi prezentată cu ajutorul următoarelor tipuri de producţie: vinuri de marcă, vinuri spumante şi şampanie, divinuri, brandy şi alte băuturi tari, alcool. Producţia finită a ramurii viti-vinicole a republicii prezintă aproximativ 150 tipuri de vinuri, vinuri spumante şi divin. În tabelul 1 sunt prezentate volumele de producţie vinicolă pe anii 1999-2004. Tabelul 1 Dinamica volumelor de producţie vinicolă fabricate în anii 1999-2004 Tipurile de producţie Unitatea de măsură 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Vinuri de marcă Mii dal 5212 7425 11890 13903 17700 21100 Vinuri spumante şi şampanie Mii sticle 12120 6990 8612 9916 11500 15200 Divinuri Mii dal 301 416 559 677 630 662 Brandy şi alte băuturi tari Mii dal 1284 1124 963 1295 2100 2290 Alcool Mii dal 1356 1280 738 590 930 1237 Volumul de producţie în preţuri curente Mii lei 879,6 1497,4 1895,4 2391,8 3700,0 4310,0 Din datele tabelului putem determina ponderea unui tip anumit de producţie în volumul total al producţiei vinicole, fabricate în perioada cercetată. O condiţie necesară pentru evaluarea eficienţei ramurii viti-vinicole este analiza situaţiei în domeniul vînzărilor producţiei finite. Actualmente Moldova esportă producţia vinicolă, în principal, în ţările CSI şi Europa de Est. În ţările sus-menţionate se exportă aproximativ 80-90 % din total producţie fabricată, de aceea ramura vinicolă a republicii este orientată pe pieţele externe de desfacere a producţiei. Consumatorul de bază de peste hotare este Rusia, pentru care revine cea mai mare parte a exportului. Piaţa internă a producţiei vinicole se determină prin volumul producţiei finite consumate de locuitorii republicii noastre. Cu toate acestea, consumul în interiorul ţării poate fi analizat după volumul comercializat al fiecărui tip de producţie. Cercetările preferinţelor consumatorilor în ce priveşte producţia vinicolă în condiţiile saturării pieţei au arătat depăşirea ofertei asupra cererii. Următoarea etapă la evaluarea competitivităţii este analiza pe punctaje a gradului de prezenţă a parametrului de evaluare în fiecare produs. O astfel de evaluare se efectuează după scara de intervale (nota maximală – 10 puncte, minimală – 1, cifra 0 semnifică lipsa unui astfel de criteriu). Cele mai semnificative caracteristici calitative ale producţiei vinicole sunt: gusutul şi aroma, caracterul natural al materiei prime, regiunea de creştere a strugurilor, locul de producere a vinului, imaginea producătorului, oformarea sticlei, etichetei. Evaluarea mărfii din punct de vedere al calităţii este necesară, dar insuficientă pentru existenţa pe piaţă a cererii la acest produs. Bazîndu-ne pe modelul compensatoriu de cercetre a competitivităţii mărfii, care afirmă că evaluarea negativă a unui factor poate fi balansată de caracteristica pozitivă a altuia, tragem concluzia că cumpărătorii evaluează produsul din punct de vedere al aptitudinii de satisfacere a nevoilor sale. Acest model poate fi exprimat prin formula indicatorului integral al nivelului competitivităţii mărfii:K i i c p  , unde K – indicatorul integral al nivelului competitivităţii mărfii; ic – indicele calităţii; ip indicele preţului; Sistemul de coeficienţi care reese din model ne permite să analizăm nivelul general al competitivităţii producţiei vinicole, ţinînd cont de evaluarea caracteristicilor calitative şi valorice ale producţiei. Pentru evaluarea eficienţei totale a ramurii vinicole pe piaţa externă este necesar să efectuăm o analiză comparativă a totalităţii producătorilor autohtoni şi concurenţilor străini, determinînd competitivitatea ţării în comerţul mondial, nivelul rentabilităţii producţiei fabricate şi, respectiv, cererea la producţia dată pe pieţele externe.