Una dintre problemele-cheie ale fenomenelor ce caracterizează perioada finală a mileniului I a. Chr. din silvostepa est-carpatic este determinată de interdependenţa dintre cultura Getică şi cultura Poieneşti-Lucaşeuca (P-L). În contextul posibilelor conexiuni dintre cele două culturi, este important de înţeles dacă există legături între purtătorii celor două culturi sau avem de-a face cu o încetare definitivă a aşezărilor getice şi o amplasare complet diferită a noilor veniţi din partea de nord a Europei? Una dintre sursele ce ar putea vărsa un fascicul mai larg de lumină asupra respectivei probleme, o constituie ceramica produsă de purtătorii celor două comunităţi. În cazul în care am admite ipoteza distrugerii totale a vechilor aşezări şi substituirea lor cu unele noi, rezultate din migraţiile nordice, ar trebui să observăm o schimbare evidentă a tehnologiei de producere a ceramicii şi a furnizării de materii prime. Observaţiile făcute de-a lungul timpului, însă, ne determină să constatăm că, de rând cu alte elemente caracteristice ale culturii, în aşezările culturii P-L se evidenţiază aşa-zisa ceramică „getică”, care nu ar favoriza ideea unei discontinuităţi radicale, ci invers, ar pleda pentru un transfer de cunoştinţe între actorii implicaţi în proces, ceea ce nu se poate întâmpla într-o aşezare complet nouă, fără conexiuni la vechile aşezări. Pentru a verifica situaţia, s-a decis realizarea analizelor arheometrice ale ceramicii, prin care pot fi apreciate sursele de aprovizionare cu materie primă (locale sau non-locale), tendinţele ce se conturează în procesele de prelucrare ale lutului şi tehnicile de ardere. Ideea înaintată de subsemnat şi Vasile Iarmulschi, a putut fi realizată datorită susţinerii lui Michael Meyer de la Freie Universität Berlin şi graţie eforturilor depuse de Malgorzata Daszkiewicz şi echipa sa de la aceeaşi instituţie.