Studierea eneoliticului în spaţiul Prut-Nistru cunoaște o nouă etapă, începând cu descoperirea de către I.T. Černjakov, în 1960, în localitatea Bolgrad, a unor materiale arheologice inedite. Acestea, după cum a fost demonstrat mai târziu, aparţineau culturii Gumelniţa. Ulterior au fost atestate și alte situri arheologice, care conţineau material ce aparţinea culturii Gumelniţa. În procesul de cercetare al acestei culturi au existat etape când, datorită unui interes sporit din partea cercetătorilor, au fost investigate mai multe situri, soldate cu rezultate remarcabile. Însă, se remarcă și perioade când cultura eneolitică de agricultori din stepa Bugeacului a fost neglijată. În acest demers obiectivul nostru este de a stabili arealul de răspândire al acestor comunităţi și, cel mai important, de a documenta numărul așezărilor gumelniţiene din zona de studiu – un exerciţiu care s-a dovedit a fi destul de complicat. Încă, în 1986, L.V. Subbotin încearcă să facă ordine în problema cartografi erii siturilor gumelniţiene de la nord de Dunărea de Jos. Astfel, el constată că, chiar dacă trecuse puţin peste 20 de ani de la primele cercetări în așezările gumelniţiene, în literatura știinţifi că s-au strecurat, din motive necunoscute, un șir de erori și informaţii false privind numărul siturilor arheologice gumelniţiene. Autorul identifi că, în toată literatura existentă la aceea etapă, 68 de situri arheologice care sunt atribuite culturii Gumelniţa, pe când în realitate erau doar 31 de situri. Toate aceste confuzii au apărut din cauze obiective sau din iresponsabilitatea, neatenţia, lipsa de profesionalism, dorinţa de afi rmare a autorilor? L.V. Subbotin identifi că situri care au denumire dublă sau triplă, referinţe bibliografi ce la lucrări unde au fost publicate sub formă de puncte arheologice pe hărţi sau amintite în text ca fi ind situri Gumelniţa cu referinţe bibliografi ce la siturile care nu aveau artefacte caracteristice culturii Gumelniţa. Relevant la acest capitol este și faptul că însuși L.V. Subbotin apare ca cel care a descoperit sitului eponim de la Bolgrad, lucru infi rmat categoric de el. Ca urmare, autorul identifi că 11 puncte, care au fost atribuite greșit culturii Gumelniţa, cel mai grav fi ind faptul că cinci dintre acestea nu existau deloc. După mai bine de 30 de ani de la studiul lui L.V. Subbotin problema documentării și evidenţei siturilor arheologice gumelniţiene în spaţiul prutonistrean, devine iarăși actuală, deoarece se observă o continuare a unor tradiţii nesănătoase de a introduce în circuitul știinţifi c unele informaţii, care nu au la bază un suport solid, compus din material arheologic consistent, vizibil și, cel mai important, accesibil comunităţilor de cercetători interesaţi de temă. Drept exemple servind așezările: Palanca, Tomai ș.a. O altă problemă o constituie delimitarea așezărilor în spaţiul geografi c. Astfel sunt cunoscute situaţii când sunt identifi cate drept așezări noi suprafeţele cercetate, care se afl ă în nemijlocita apropiere a unei așezări gumelniţiene certe. Drept exemple ne pot servi siturile Novonekrasovka I și Novonekrasovka II, Andrușul de Sus I și Andrușul de Sus II, Orlovka I și Orlovka II. În urma studierii aceste probleme, în prezent se poate vorbi despre existenţa a 38 așezări gumelniţiene, însă sunt dubii pentru cel puţin cinci dintre ele că ar exista și/sau ar fi așezări individuale, delimitate într-un spaţiu geografi c exact.