Educația în general, dar și educația incluzivă, ca proces intenționat, conștient și activ, reprezintă acțiunea de transformare în sens pozitiv și pe termen lung a ființei umane, orientată în mod explicit spre atingerea unor finalități concrete exprimate în termeni de cunoștințe, capacități/abilități, atitudini, valori, comportamente. Această acțiune extrem de complexă se realizează în cadrul activității didactice, bazându-se pe un sistem de legități, principii, norme și reguli și ține nemijlocit de competența cadrelor didactice care vizează proiectarea și realizarea corectă a instruirii, asigurând calitatea procesului educațional, ținând cont de individualitatea fiecărui copil. Puși in fața sarcinilor de instruire, foarte des, elevii cu DÎ, întâmpină obstacole, greutăți, au probleme în parcurgerea materialelor, în asimilarea conținuturilor, în rezolvarea exercițiilor, problemelor.

Education, but also inclusive education, as an intentional, conscious and active process, represents the action of transformation in a positive and long-term sense of the human being, explicitly oriented towards the achievement of concrete finalities expressed in terms of knowledge, capacities/abilities, attitudes, values, behaviors. This extremely complex action is carried out within the teaching activity, based on a system of legalities, principles, norms and rules and is directly related to the competence of the teachers aimed at designing and carrying out the correct training, ensuring the quality of the educational process, taking into account the individuality of each child. Faced with training tasks, very often, students with learning difficulties, encounter obstacles, difficulties, have problems in going through materials, in assimilating contents, in solving exercises, problems.