„Descrierea Chinei ” de Nicolae Milescu în traducere chineză
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
555 19
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-25 17:23
SM ISO690:2012
. „Descrierea Chinei ” de Nicolae Milescu în traducere chineză. In: Buletin ştiinţific al tinerilor istorici: Materialele Conferinţei ştiinţifice internaţionale anuale a tinerilor cercetători, Ed. 2(7), 25 aprilie 2013, Chişinău. Chişinău: 2013, Serie npuă 2 (7), pp. 335-336. ISSN 1857-4947.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Buletin ştiinţific al tinerilor istorici
Serie npuă 2 (7), 2013
Conferința "Buletin ştiinţific al tinerilor istorici"
2(7), Chişinău, Moldova, 25 aprilie 2013

„Descrierea Chinei ” de Nicolae Milescu în traducere chineză

„Description of China” by Nicolae Milescu in chinese translation


Pag. 335-336

 
Shanghai University
 
 
Disponibil în IBN: 28 aprilie 2022


Rezumat

Traducerea şi publicarea în limba chineză a lucrării lui Nicolae Milescu Spătaru „Descrierea Chinei”, se datorează în primul rând entuziasmului personal al domnului Jiang Ben Liang1 care, este şi un mare prieten al poporului roman. În anii 70 ai secolului al XX-lea, Jiang Ben Liang aflânduse cu serviciul în Romania a observat o carte, care i-a atras atenţia, era vorba despre „Descrierea Chinei”, publicată la Editura Minerva, Bucureşti, anul 1975. Chinezul a fost foarte bucuros să-l descopere pe Nicolae Milescu Spătaru, o personalitate remarcabilă, bun cunoscătoar ale mai multor limbi străine, şi care, a scris despre China anului 1677, o ţară străină necunoscută lui, o ţară asiatică cu cultura şi tradiţiile ei proprii. Traducerea acestei cărţi n-a fost deloc uşoară, pentru că mulţi termeni de atunci, despre unele evenimente petrecute cu sute de ani în urmă, sau schimbat2. Noroc că autorul a avut la dispoziţie şi alte surse, care l-au ajutat să traducă denumirile vechi de toponime şi omonime. În anul 1982 Jiang Ben Liang a părăsit Romania şi s-a întors în China iar timpul liber l-a dedicat traducerii lucrării. Pentru a realiza o traducere de calitate autorul a cercetat exhaustiv toate sursele disponibile. După ce a finisat prima variantă a manuscrisului în limba chineză, Jiang Ben Liang la ajustat încă odată după versiunea editurii Minerva cu adăugirile şi corectările de rigoare. Autorul l-a fel a consultat şi specialişti în istoria Chinei, Liu Ye Qiu cunoscut sub pseudonimul de „domnul Tong Liang”. Un alt specialist consultat este domnul Xie Fan, un editor vestit de la „Zhong Hua Shi Jiu”. Prima oară „Descrierea Chinei” a fost tradusă în limba chineză şi editată în anul 1990, la editura, Zhōnghuá shūjú. După editare cartea nu s-a bucurat de popularitate în rândul cititorilor chinezi. Cu toate că s-au făcut unele comentarii în „Běijīng rìbào” (Beijing Daily), acolo se menţionează că în lucrare sunt descrise ve-chile obiceiuri chinezeşti. Ediţia din anul 2000 a fost mai norocoasă, deoarece a fost editată la editura „Zhōngguó gōngrén chūbǎn shè”3, anul 2000, în 2000 de exemplare. Să recunoaştem pentru o ţară ca China nu e mult. Această ediţie a fost preluată şi de cei de la „Hǎiwài zhōngguó bàogào” (Overseas Chinese Report).Datorită traducerii şi reeditării în limba chineză, „Descrierea Chinei”, treptat a început să devină cunoscută publicului chinez, şi tot mai mulţi cercetători fac trimiteri la ea. Un plus la popularizarea cărţii o are şi internetul. Prefaţa a fost scrisă de către coautoarea cărţii doamna Liu Fen Yun, soţia domnului Jiang Ben Liang, o bună cunoscătoare a limbii şi culturii române. Cartea este compusă din cincizeci şi opt de capitole, divizate în două secţiuni. Prima parte cuprinde douăzeci de capitole, unde se descrie lucrurile publice ale poporului chinez, condiţiile imperiului şi vama etc. În cea de-a doua parte sunt descrise toate cele cincisprezece provincii chinezeşti, în mod special se descriu centrele provinciale şi alte orăşele mai mici, râurile, munţii, resurse naturale ş.a. Secţiune respectivă conţine treizeci şi opt capitole, dintre care ultimele două capitole se referă la Coreea şi Japonia. Lucrarea respectivă poate fi utilă cercetărilor ştiinţifice care se referă, la perioada de mijloc şi cea de a doua jumătate a secolului al 17-lea Perioadă care, corespunde cu începutul prezenţei frecvente a europenilor în China.