Autorul V. Stațenco (Universitatea de Stat «P. M. Pașerov», or. Vitebsk , R. Belarus) consideră, că Criminologia este a tot ceea, ce înseamnă criminalitate. Evoluția acestui cuvânt criminalitate, a dat cunoaștere și apariție a unui nou termen, domeniu științific, de cercetare a criminalității [3, 6-9]. La fel și profesorul V. Bujor (Institutul de Științe Penale și Criminologie Aplicată, or. Chișinău) susține postulatul teoretic despre criminologia, care studiază o gamă largă de fenomene, procese și schimbări în societate, fiind asociate cu criminalitatea și natura parvenită a criminalității. Știința criminologiei are propriile metode de cercetare și realizare. Ca metode speciale cunoaștem:  Utilizarea datelor statistice despre nivelul criminalității  Prelucrarea datelor despre numărul condamnaților  Efectuarea cercetării speciale psihologice ale individului criminal  Cercetarea diferitor categorii de infracțiuni, cu analizarea acestor date statistice  Determinarea opiniei publice și a societății despre criminalitate, măsurile de contracarare, diminuarea nivelului criminalității,  Efectuarea metodelor criminologice de cercetare cu ajutorul programelor speciale, de efectuare a cercetărilor criminologice ample și complexe. Cele mai frecvente metode de cercetare utilizate în Criminologie sunt: a) Statistică (observarea, analiza, prognoza, se face gruparea datelor) b) Metoda de lucru cu actele și prelucrarea datelor (toate documentele, actele care pot/sunt purtătoare de informație criminologică) c) Metodă/procedeu-interviu [3, 6-9]. Observăm, cele mai puțin utilizate metode de cercetate în Criminologie: a) Metoda logică b) Metoda matematică c) Metoda informatică În condițiile globalizării informației, modernizării continuă a tehnologiilor și programelor informaționale, nu putem nega importanța cunoașterii și aderării la schimbările noi. Considerăm că, în era utilizării, dezvoltării tehnologiilor informaționale a devenit acută și necesară monitorizarea, lupta cu criminalitatea, elaborarea regulilor de securitate cu ajutorul utilizării depline și prin intermediul tehnologiilor informaționale. Cel mai de bază instrument/resurse din metodologia Criminologiei, care trebuie explorat la maxim. Deci, Criminologia cu ajutorul acestui instrument important, poate și trebuie deveni aplicativă. Astfel, pe aceste argumente ipoteză înaintăm ideea despre metoda actuală a cercetării criminologice – tehnologii și aplicații criminologice. Totodată trebuie de specificat faptul, că această metodă reprezintă îmbinarea matematicii aplicative, informaticii aplicative. Procedeele de la informatică și anumite de la matematica aplicată pot fi folosite pentru a anima teoriile despre criminalitate, a ajuta la descoperirea infracțiunilor, prevenirea acestora și evident a contravențiilor și aplicarea legii. Tehnologiile și aplicațiile criminologice se realizează/aplică cu ajutorul: computerului, programelor informaționale, rețelelor de socializare, tehnologiilor audio, video, informaționale (aplicațiilor mobile, computaționale), etc. Reprezentativ, schematic: Figura nr. 1 Componența și eficiența Criminologiei applicative Criminologie aplicativă = matematică aplicativă + informatică aplicativă În anul 1933, cercetătorul rus А.Н. Калмогоров a eleborat axioma sistemică a teoriei probabilităților. Dar expusă oficial pentru prima dată de alt cercetător С. Бернштейн. Înaintașii, în special începătorii astfel de teorii, bazate pe metode duale de cercetare au fost cercetătorii ruși: Блувштейн Ю.Д. (Криминология и математика, 1974), Гнеденко Б.В (Курс теории вероятностей, 1969), Емельянов Г.В., Скитович В.П. (Задачник по теории вероятностей и математической статистике, 1967), Мостеллер Ф. (Пятьдесят занимательных вероятностных задач с решениями, 1971) și alții. În lucrarea cercetătorului G. Ahmetov (profesor, Universitatea de Stat, R. Kazahstan) este efectuată analiza posibilităților de interacțiune între științele matematice și juridice. Pe exemple de infracțiuni se arată aplicarea teoriei probabilității în rezolvarea problemelor, exercițiilor criminologice [2, 40-42]. Drept exemplu, putem urmări o altă lucrare științifică a cercetătorului american Richard Beck (Departament Statistic și Criminologic al Universității din Pennsylvania). În care este descris termenul de «criminologie computațională», inițial folosit practic în calitate de simulări intensive de evidență, investigație a infracțiunilor, a stării criminogene la general. În această lucrare, se prezintă câteva forme de criminologie computerizată. Și datorită faptului creșterii unui meniu al aplicațiilor informatice, domeniul criminologiei a început a utiliza diverse metode și obiective, în special cea descrisă. În acest articol găsim o introducere în «machine learning»-învățare automată, intensivă ca metodă de observare, alegere/selectare (method of chiose), cu scopul de a evidenția și selecta în prealabil comportamentul criminal și încălcările de lege. Scopul principal este de a învăța cum funcționează mecanismele de bază. «Criminologia computațională», se referă în primul rând la explicații. Datele joacă un rol secundar pentru a ajuta la efectuarea simulărilor sau, cel puțin pentru a evalua modul în care funcționează simulările. Există și o altă aplicație intensivă pe calculator și care ar putea, de asemenea, să fie denumită «calcul». Include proceduri statistici, din informatică, iar matematica aplicată poate fi utilizată pentru a dezvolta o vizualizare puternică. Instrumente considerate la fel de antrenante și eficiente. Aceste instrumente au fost folosite recent într-o aplicație criminologică și au căpătat o popularitate și creștere în postările electronice, vor deveni în cele din urmă componente și mai importante. De asemenea, există o mare varietate de metode care se utilizează la computer. În general, pentru a informa activitățile administrative, sau pentru administrare a datelor. Cu toate că aceste metode pot fi foarte utile pentru practica justiției penale, rolul în criminologie este incontestabil, deși încă nu a fost încă clarificat [1, 1-3]. Prin concluzia celor descrise determinăm competențele criminologiei, ca știință distinctă, iar manifetarea și cercetarea criminologică este posibilă cu aplicarea metodei informatice: tehnologii și aplicații criminologice: 1. Explicație științifică și predicția fenemenelor criminologice; 2. Identificarea cauzelor și condițiilor infracțiunilor comise; 3. Cercetarea criminologică, anumitor tipuri de infracțiuni și prevenirea acestora; 4. Expertizarea proiectelor actelor normative, pentru determinarea ilegalităților; 5. Înaintarea recomandărilor în privința controlului ciminalității.