Este cunoscut faptul că eficacitatea activităţii sistemului cardiorespirator este direct proporţională cu performanţa sportivilor înotători. S-a constatat că înotul, ca efort fizic de rezistenţă, exercită o influenţă mai mare asupra muşchiului cardiac decât asupra musculaturii scheletului, iar eforturile musculare de scurtă durată provoacă, dimpotrivă, o hipertrofie a musculaturii scheletului. Înotul de durată produce, în mod lent, modificări morfologice şi funcţionale asupra sistemului cardiorespirator, care se datorează nevoilor mereu crescânde impuse de efortul fizic. În opinia noastră, specificul funcţional al cordului sportivilor înotători reprezintă răspunsul fiziologic normal la antrenamentul fizic specific. La cercetarea frecvenţei cardiace a sportivilor înotători, s-a depistat că, pe parcursul anilor de antrenament (2012, 2013, 2014), aplicând modelul-algoritm complex de cercetare, FC s-a micşorat de la 63,3 b/min (anul 2012) în repaus până la 58,4 b/min (anul 2014), fapt care se poate explica prin majorarea adaptabilităţii sportivilor înotători la efortul fizic, unde rezervele fizice şi funcţionale ale organismului cresc treptat. În opinia noastră, rezultatele testării demonstrează pregătirea fizică foarte bună a sportivilor înotători. La aprecierea indicelui CVP (în anul 2012), la băieţii nesportivi şi la sportivii înotători de performanţă, s-a observat o diferenţă de 20% până la efort fizic, iar după efort se remarcă o deosebire semnificativă de 31%. Pentru anii următori de testare (2013 și 2014) se observă o creştere a acestui indice - în anul 2013, CVP la băieţii nesportivi s-a majorat neesenţial în raport cu anul 2012, atingând valori de 4,76±0,61l (în repaus), iar după efort fizic, indicele dat s-a micşorat nesemnificativ – până la 4,61±0,66l. Un proces invers se poate observa în cazul sportivilor înotători de performanţă, la care indicele CVP a crescut, în stare de repaus, până la - 5,94±0,82 l, iar după efort fizic indicele atingea valori de 6,14±0,97l. Tendinţa de creştere a acestui indice se menţine şi în anul 2014, când CVP la înotători (după efort fizic) atingea valori de 6,49 ± 0,97 l . Suntem de părerea că capacitatea vitală a plămânilor este un parametru respirator ale cărui valori indică rezervele fiziologice ale sistemului respirator al sportivilor înotători, capacitatea acestora de a le folosi, şi a le perfecţiona pe parcursul anilor de antrenament. În opinia noastră, adaptările respiratorii în procesul realizării efortului fizic au loc la nivelul tuturor verigilor, ce asigură aportul de oxigen la ţesuturi şi eliminarea dioxidului de carbon. Ele sunt coordonate de mecanisme complexe neuroumorale declanşate de stimuli care acţionează periferic sau central.