У статті розглядаються окремі етапи правового регулювання статусу «засудженого» у кримінально-процесуальному законодавстві України часів радянської доби крізь призму Кримінально-процесуальних кодексів 1922, 1927 та 1960 років. У Кримінально-процесуальному кодексі 1922 року не було визначено поняття засудженого, хоча термін «засуджений» згадувався в деяких статтях. Також даним законом не було встановлено чіткий момент, з якого особа набувала статусу засудженого. Кримінально-процесуальний кодекс 1927 року також не визначав окремо поняття «засудженого», сам термін «засуджений» уживався в тексті Кодексу досить рідко, більше в ньому вживається поняття «підсудний». Кримінально-процесуальний кодекс України від 28 грудня 1960 року не давав чіткого поняття засудженого, не визначав комплексу його прав, обов’язків та відповідальності. Проте особа засудженого фігурувала в Кодексі на стадіях апеляційного та касаційного провадження, на стадії перегляду справи Верховним Судом України та на стадії перегляду справи за нововиявленими обставинами. Процесуальний статусу засудженого було зазначено у главі 28 «Постановлення вироку».

Some aspects of the legal regulation of the status of a convict in criminal procedure legislation of Ukraine of the Soviet period are viewed in the article through the prism of the Criminal Procedure Codes of 1922, 1927 and 1960. In the Criminal Procedure Code of 1922 the definition of a convict was not given, although the term “convict” was mentioned in some articles. Moreover, that law did not stipulate the definite moment when a person got the status of a convict. The Criminal Procedure Code of 1927 did not give a separate definition of a convict either. That term was rarely used in the Code, more often the term “defendant” was used. The Criminal Procedure Code of Ukraine of December 28, 1960 did not give a clear definition of a convict, did not stipulate a range of his / her rights, duties, and liability. However, a convict appeared in the Code on the stages of appeal and cassation proceedings, hearing of the case by the Supreme Court of Ukraine, and case review according to newly revealed circumstances. The procedural status of a convict was mentioned in the Chapter 28 “Passing a Sentence”.

Articolul are în vedere unele etape ale reglementării juridice a statutului de „condamnat” în legislația de procedură penală a Ucrainei în perioada sovietică prin prisma Codurilor de procedură penală din 1922, 1927 și 1960. Codul de procedură penală din 1922 nu a definit conceptul de condamnat, deși termenul de „condamnat” a fost menționat în unele articole. De asemenea, această lege nu a stabilit un moment clar de la care o persoană a dobândit calitatea de condamnat. Nici Codul de procedură penală din 1927 nu a definit conceptul de „condamnat”, însuși termenul „condamnat” a fost folosit destul de rar în textul Codului, se folosește mai mult termenul „inculpat”. Codul de procedură penală al Ucrainei din 28 decembrie 1960 nu a oferit o concepție clară a condamnatului, nu a definit complexul drepturilor, îndatoririlor și responsabilităților acestuia. Cu toate acestea, persoana condamnatului a apărut în Cod în fazele procedurii de recurs și de casare, în faza de revizuire a cauzei de către Curtea Supremă a Ucrainei și în faza de revizuire a cauzei pe circumstanțe nou descoperite. Starea procesuală a condamnatului a fost precizată la capitolul 28 „Condamnarea”.