Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
703 1 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-04-11 22:44 |
SM ISO690:2012 VEREGA, Grigore, IORDĂCHESCU, Rodica, STRATAN, Vladimir, FEGHIU, Ludmila, STEGĂRESCU, Ion, CHELBAN, Dumitru. Tratamentul pseudoartrozei tibiale infectate utilizînd lamboul perforant posterior tibial cortico-periosteocutan. In: Arta Medica , 2015, nr. 3(56), pp. 192-193. ISSN 1810-1852. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Arta Medica | ||||||
Numărul 3(56) / 2015 / ISSN 1810-1852 /ISSNe 1810-1879 | ||||||
|
||||||
Pag. 192-193 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Introducere: Tratamentul defectelor osoase la nivelul gambei rămîne a fi o problemă actuală, îndeosebi în cazurile unde se asociază infecția. Lambourile vascularizate axial posedă toleranță la agresiunea infecției și stimulează regenerarea țesuturilor. Scopul: Elaborarea unui nou management chirurgical al pseudoartrozei tibiale septice asociată cu defecte tisulare, care reprezintă o provocare atât pentru traumatolog, cât și pentru chirurgii plasticieni. În majoritatea cazurilor prezența infecției dictează o debridare agresivă, mărind defectul osos și tisular. În literatura de specialitate sunt o multitudine de studii ale metodelor de tratament al leziunilor tibiale septice prin transferul de os vascularizat, utilizând ca zone donatoare: fibula, creasta iliacă și, mai nou, condilul femural medial. Toate aceste metode necesită tehnici microchirurgicale meticuloase. Material și metode: Metoda se bazează pe colectarea unui lambou cortico-periosteocutan perforant tibial posterior, care include o grefă osoasă tibială. Acest lambou este alimentat de către perforanta tibială posterioară, determinată prin Doppler preoperator. În perioada anilor 2009-2014 au fost tratați cu succes 16 pacienți, utilizînd metoda dată (11 – pseudoartroze atrofice septice de tibie și 5 – pseudoartroze hipertrofice tibiale), în prezența infecţiei. Toți pacienţii aveau defect tisular, cu dimensiunile cuprinse între 2 x 1,5 cm și 5 x 2 cm. În toate cazurile stabilitatea osului s-a obţinut cu ajutorul fixatoarelor externe. Rezultate: Toate lambourile au supravieţuit. Timpul de la intervenția de reconstrucție pînă la înlăturarea fixatoarelor și reabilitarea mersului a fost între 95 și 176 zile. Concluzii: Lamboul cortico-periosteocutan perforant tibial posterior conduce spre o consolidare și regenerare a defectului tibial în termeni caracteristici fracturilor. |
||||||
|