Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
225 1 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-01-31 14:48 |
SM ISO690:2012 GUDUMAC, Eva, PISARENCO, Aliona, SINIŢÎNA, Natalia, REVENCO, Ina, MANIUC, Angela. Tactica chirurgicală în patologia congenitală a intestinului subţire la nounăscut. In: Arta Medica , 2015, nr. 3(56), pp. 53-54. ISSN 1810-1852. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Arta Medica | ||||||
Numărul 3(56) / 2015 / ISSN 1810-1852 /ISSNe 1810-1879 | ||||||
|
||||||
Pag. 53-54 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Introducere: Ocluzia intestinală congenitală este o patologie frecvent întâlnită la nou-născut – 1:3000, cu o letalitate de 16,5-64%. Diagnosticul anomaliilor asociate, tratamentul chirurgical adecvat şi conduita postoperatorie rămân dificile. Scopul: De a ameliora rezultatele tratamentului chirurgical al nou-născuţilor cu patologie congenitală a intestinului prin alegerea metodei optime de refacere a continuităţii tractului intestinal. Material şi metode: Am analizat 214 nou-născuți pentru patologie congenitală a intestinului subţire într-un interval de 6 ani (01.01.2009-31.05.2015). S-au studiat caracteristicele epidemiologice, clinice, de diagnostic imagistic, histologice, tehnicele de corecţie chirurgicală, factorii de pronostic. Rezultate: Procedeele chirurgicale au înregistrat: membrana duodenulu–i 15, atrezia duodenului– 12, anomalii de rotaţie şi fixare a intestinului mediu – 93, pancreas inela–r 6, membrana intestinului subţire – 6, atrezia intestinului subţire – 22, sindromul Ledd – 22, torsia intestinului subțire – 11, diverticul Meckel – 13, dedublarea intestinului – 4, ileus meconial – 8, disganglionoza intestinului subţire – 2. S-au efectuat: adezioliza cu refacerea anatomică a topografiei intestinale – 93, detorsia, adezioliza – 27, duodenotomie, rezecţia membranei – 15, duodenoduodenoanastomoză latero-laterală – 9 şi tehnica Kimur – 5, duodeno-jejunoanastomoză – 4, enterotomie, rezecţie de membrană – 6, rezecţie segmentară, enterostomă terminală – 15, sau în două ţevi – 3 cu anastomoză la a II-a etapă, rezecţie segmentară, enteroenteroanastomoză termino-terminală – 2, laterolaterală – 23, T-anastomoză – 3, enterostomie – 9. Concluzii: Patologiile congenitale ale intestinului la nou-născut sunt stări clinice de urgenţă, necesită un diagnostic precoce și tratament individual de la caz la caz, pentru a reduce complicațiile și mortalitatea. Entero-enteroanastomoza primară se aplică în lipsa peritonitei, a modificărilor inflamatorii şi circulatorii ale intestinului. |
||||||
|