Se ştie, condiţiile principale socio-culturale ale dezvoltării artei ex-librisului sunt prezenţa colecțiilor mari, activitatea colecționarilor şi bibliofililor pasionați, a artiștilor plastici interesaţi de cărţi şi de arta cărţii. Cărţi ca obiecte preţioase din biblioteci mari personale de tip european, care pe urmă au intrat în colecțiile publice ale instituțiilor de stat, se regăsesc în țară începând cu secolul al XIX-lea, însă tradiția specializării profesioniste în arta ex-librisului în Republica Moldova s-a stabilit doar în anii postbelici ai secolului XX. S-a manifestat cel mai clar atunci când ex-libris s-a afirmat ca un gen aparte al artei grafice, dar şi când ocupația era deja privită de către artiștii plastici din Republica Moldova drept o activitate artistică opţională în baza creaţiei în domeniul graficii de şevalet, ş.a. În majoritatea lor, ex-librisurile autohtone din Republica Moldova sunt imaginile gravate de două tipuri: gravură în relief şi gravură intaglio, executate în cele mai populare tehnici: xilogravură, linogravură, gravură pe plastic, pentru primul tip, şi acvaforte, acvatinta, ac sec, pentru cel de-al doilea. Primul grup de tehnici e reprezentat prin opera artiştilor plastici din anii 19601970 (L. Nikitin, A. Usov, M. Gherasimov), iar cel al doilea prin opera din anii 1980-2000 (G. Bosenko, V. Herţa, V. Coroban). Printre artiştii plastici profesionişti care au practicat şi acest gen de artă mai sunt mulţi artişti plastici graficieni experimentaţi din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească / Republica Moldova: Arcadie Antoseac, Ilia Bogdesco, Boris Brânzei, Emil Childescu, Emil Cojocaru, Elena Garştea, Elena Karacenţeva, Victor Kuzmenko, Alexandru Macovei, Valeriu Malearenko, Vasile Movileanu, Simion Odainic, Dumitru Pomîrleanu, Vitalie Roşca, Lică Sainciuc, Vladimir Siniţki, Vasile Sitari, Petru Vlah, Simion Zamşa, Gheorge Zlobin.