Contextul istoric şi schimbările care s-au produs în state catolice importante aflate în raport direct cu Vaticanul au influenţat viziunea Bisericii referitoare la mijloacele de comunicare. Poziţionarea Sfântului Scaun pe scena relaţiilor internaţionale, modul în care s-au dezvoltat publicaţiile catolice în prima jumătate a secolului al XX-lea, scopul lor şi modalităţile de adaptare a Bisericii la noile realităţi politico-sociale au fost marcate de evoluţia unor state catolice importante de pe scena internaţională. Mijloacele de comunicare în general, presa şi literatura în special, devin şi creează un spaţiu al solidarităţii. Începând cu perioada modernă, Biserica a privit presa ca un spaţiu al solidarităţii şi a încercat să folosească acest fenomen, să şi-l însuşească sau măcar să-l raporteze la propriile principii. Presa devine un mijloc de menţinere a unei unităţi şi de unificare a catolicismului din întreaga lume, indiferent de ţară, limbă, naţionalitate. Principalii iniţiatori ai dezvoltării presei catolice în Spania au fost Donoso Cortés şi Jaime Balmes1. Pe lângă ei, Sfântul Antonio María Claret a înfiinţat în 1846 „Frăţia Spirituală a Cărţilor Sfinte” şi la câţiva ani după, aşa-numita „Librărie Religioasă”, bibliotecile populare şi pe cele parohiale. Nu era o presă propriu-zisă, obiectivul de fond fiind re-creştinarea societăţii. În decursul a douăzeci de ani, s-au publicat sub îndrumarea sa aproape trei milioane de volume, un milion şi jumătate de opuscule şi aproape cinci milioane de afişe şi foi volante2. Publiciştii catolici au încurajat şi dezvoltat mijloacele de comunicare catolice, în ideea de a realiza un adevărat apostolat prin intermediul presei. În diferite provincii ecleziastice, episcopii au publicat pastorale colective, evidenţiind gradul de limitare al mijloacelor catolice şi nevoia de a se opune altor publicaţii. Într-un bilanţ asupra situaţiei presei catolice din Spania, realizat în 1895 de către Nunţiatură, s-a precizat că existau circa două sute de publicaţii catolice (a cincea parte din toate titlurile existente în Spania), dintre care jumătate (incluzând buletinele diocezei) nu aveau caracter politic. Din cele aproximativ o sută de ziare politice, jumătate erau carliste şi integraliste. Publicaţiile nepolitice rămase însumau 108 şi aveau o distribuţie totală de 163.820 de exemplare. Raportul menţiona slaba răspândire a presei catolice la nivelul clasei muncitoare şi semnala lipsa ei de pregătire profesională: publicitate puţină, formare profesională deficitară şi interesul scăzut al publiciştilor catolici3. Dorinţa de a face cunoscută Biserica în sfera presei a determinat, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, crearea majorităţii buletinelor oficiale ale diocezelor spaniole şi dezvoltarea treptată a acestui sector.

The historical context and the changes that took place in important Catholic states directly related to the Vatican influenced the Church’s vision of the media. The positioning of the Holy See on the stage of international relationships, the way in which Catholic publications developed in the first half of the twentieth century, their purpose and the ways of adapting the Church to new political and social realities were marked by the evolution of important Catholic states on the international stage. The media in general, the press and literature in particular, have become and created a space of solidarity. Since the modern period, the Church has seen the press as a space of solidarity and has tried to use this phenomenon, to assimilate it or at least to relate it to its own principles. The press has become a means of maintaining unity and unification of Catholicism throughout the world, regardless of country, language, nationality. The main initiators of the development of the Catholic press in Spain were Donoso Cortés and Jaime Balmes. In addition to them, St. Antonio María Claret founded in 1846 the ”Spiritual Brotherhood of the Holy Books” and a few years later, the so-called ”Religious Bookstore”, the popular and parish libraries. It was not a press proper, the main objective being the re-Christianization of society. Over the course of twenty years, nearly three million volumes, a million and a half pamphlets, and nearly five million posters and flyers were published under his guidance. Catholic publicists encouraged and developed Catholic media with the idea of achieving a true apostolate through the press. In various ecclesiastical provinces, bishops published collective pastorals, highlighting the degree of limitation of Catholic means and the need to oppose other publications. A review of the situation of the Catholic press in Spain by the Nunciature in 1895 stated that there were about two hundred Catholic publications (one-fifth of all existing titles in Spain), half of which (including diocesan bulletins) did not have political character. Of the approximately one hundred political newspapers, half were Carlist and Integralist. The remaining non-political publications totaled 108 and had a total distribution of 163,820 copies. The report noted the poor spread of the Catholic press in the working class and noted its lack of training: little publicity, poor training and low interest of Catholic publicists. In the second half of the nineteenth century the desire to make the Church known in the press led to the creation of most of the official bulletins of the Spanish dioceses and the gradual development of this sector.