Introducere: Leziunilor duodenale constituie 1,2-10% în structura traumatismului abdominal. Managementul leziunilor duodenale
deschise prezintã o provocare complexã atât preoperator cât æi intraoperator.Fiecare caz în parte este nu altceva decât o experienåã
nesistematizatã, necesitând evaluare æi studiere continuã. Nu existã un test specific în diagnostic cît æi un consens în tratamentul
leziunilor duodenale. Fistulele æi infecåiile intraabdominale constituie 2-14%. Mortalitatea deåine o medie de 17%.
Scopul: Analiza rezultatelor tratamentului leziunilor duodenale deschise
Material æi metode: Studiu retrospectiv æi prospectiv (1990-2017),29 pacienåi cu leziuni duodenale deschise. Bãrbaåi 26(89,65%),
femei 3(10,35%), vîrsta 20-66 ani. Cauzele traumatismului: armã albã 25(86,20%), armã de foc 4(13,79%). În stare de æoc
17(58,62%) pacienåi, în stare de ebrietate 13(47,05%). Spitalizaåi în primele 6 ore 28(96,55%), cu hemodinamicã instabilã
17(58,82%). S-a efectuat: Rx abdominalã 5 cazuri, USG 4 cazuri, L-centezã 2 cazuri, L-scopie 3 cazuri. S-a aplicat clasificarea AAST.
Rezultate. Intraoperator s-a stabilit: hemoperitoneum 24(82,75%)cazuri, hematom retroperitoneal 19(65,51%), peritonitã
6(20,68%)cazuri. Lezarea duodenului: D1 6(20,68%), D2 9(31,03%), D3 8(27,58%), D4 6(20,68%). Peretele anterior duodenal
13(44,82%)cazuri, posterior 6(20,68%), transfixiant 10(34,48%). Gradul de lezare a duodenului:gr.I-1, gr.II-21, gr.III-6, gr.IV-1,
gr.V-0 cazuri. Pacienåii au fost supuæi intervenåiei. Rezolvarea s-a stabilit în contextul particularitãåilor intraoperatorii. Letalitatea a
constituit 9(31,03%) , 2(6,8%) cazuri legatã de trauma duodenului.
Concluzii: Diagnosticul leziunilor duodenale este dificil preoperator cît æi intraoperator. Tactica este individualã æi depinde de timpul
de la traumã, complexitatea si severitatea lezionalã.

Introduction: Duodenal injuries account for 1.2-10% in abdominal trauma structure. Management of open duodenal injuries
represent a complex challenge both pre- and intraoperatively. Every single case is an unsystematized experience which needs
continuous assessment and studying.There is no specific diagnostic test and no consensus about duodenal injuries` treatment.
Fistulas and intraabdominal infections constitute 2-14%. Mortality rate is 17%.
Aim: Open duodenal injuries treatment results analysis.
Material and methods: Retrospectiveand prospective (1990-2017) study, 29 patientswith open duodenal injuries. Male 26(89.65%),
female 3(10.35%), age 20-66 years. Trauma causes: cold weapons 25(86.20%), shot wounds 4(13.79%). In shock 17(58.62%)
patients, inebriated 13(47.05%). Admitted within forst 6 hours 28(96.55%), hemodynamically unstable 17(58.82%). Performed:
abdominal X-ray 5 cases, USG 4 cases, DPL 2 cases, laparoscopy 3 cases. AAST classification used.
Results: Intraoperative findings: hemoperitoneum 24(82.75%) cases, retroperitoneal hematoma 19(65.51%), peritonitis 6(20.68%)
cases. Duodenal injuries: D1 6(20.68%), D2 9(31.03%), D3 8(27.58%), D4 6(20.68%). Anterior duodenal wall 13(44.82%)cases,
posterior 6(20.68%), both 10(34.48%). Degree of duodenal injury:gr.I-1, gr.II-21, gr.III-6, gr.IV-1, gr.V-0 cases. Patients underwent
surgery. Surgery extent was decided upon intraoperative findings.Mortality rate was 9(31.03%), 2(6.8%) cases related to
duodenal injury.
Conclusions: Preoperative and intraoperative diagnosis of duodenal injuries is difficult. Surgery extent is individual and depends on
time after trauma, complexity and severity of the injury.