În vara anului 1971, un grup de români basarabeni și bucovineni, care nu erau de acord cu anexarea Basarabiei și a Nordului Bucovinei de către URSS și cu politica sovietică de deznaționalizare a românilor de la răsărit de Prut, dorind să se opună colonizării, asimilării și rusificării populației băștinașe și dându-și seama că, în condițiile dictaturii comuniste, este dificilă și riscantă munca de iluminare și de trezire a conștiinței naționale pe scară largă, a hotărât să se adreseze cu un mesaj postului de radio „Europa liberă”, de unde, credeau ei, s-ar fi putut influența mai eficient asupra maselor largi de români moldoveni și bucovineni din imperiul sovietic. Documentul a fost întocmit de Gheorghe Ghimpu, pe atunci aspirant la Institutul de Biofizică al Academiei de Științe a URSS, și Valeriu Graur, profesor la școala nr. 22 din Chișinău, acesta urmând să asigure și transmiterea mesajului către destinatar. Însă, din motivul că Valeriu Graur a fost arestat, mesajul n-a putut fi expediat atunci la „Europa Liberă”, ajungând în mâinile KGB-ului și fiind calificat de către acesta drept document cu un pronunțat caracter antisovietic. Drept rezultat, în iulie 1972, Judecătoria Supremă a RSSM i-a condamnat pe Valeriu Graur – la 4 ani de privațiune de libertate, iar pe Gheorghe Ghimpu – la 6 ani. Acesta din urmă a mai fost condamnat și pentru faptul că participa, alături de Alexandru Usatiuc-Bulgăr, la activitatea Frontului Național Patriotic. După eliberarea din detenție, Valeriu Graur a reușit să obțină permisiunea de a pleca definitiv în Țară. Stabilindu-se la București, a căutat să descopere modalități de a expedia materiale la „Europa Liberă”, încercări care au rămas, în faza inițială, zadarnice, căci ulterior avea să afle că patronii acestui post de radio interziceau abordarea oricăror teme legate, într-un fel sau altul, de statu-quoul teritorial postbelic din Europa. Cu timpul însă, acest baraj a fost învins și, în jurul anului 1980, au început să apară primele relatări cu tematică basarabeană provenind din diverse surse. În august 1982, Valeriu Graur, cu ajutorul unor foști camarazi de lagăr, stabiliți în Israel, a reușit să trimită la „Europa Liberă” un text despre situația reală a românilor din Basarabia, similar, în mare parte, cu cel întocmit în 1971. La 10 octombrie 1982, textul a fost difuzat în întregime într-o emisiune de o jumătate de oră. Ulterior, la sugestia lui Valeriu Graur, transmisă tot prin Israel, fostul disident basarabean Nicolae Lupan a preluat de la „Europa Liberă” acest document și l-a publicat la Bruxelles într-o broșură cu titlul „Scrisoare din închisoarea popoarelor”, în limbile română, franceză și engleză. Un exemplar al variantei franceze a scrisorii, „Letrre de la «Prison des peuples»”, poate fi văzut în cadrul expoziției permanente a MNIM.