Studiul nostru analizează conceptul de cultură promovat de Ștefan Bârsănescu, la nivel de pedagogie filozofică, orientare afirmată special în pedagogia românească interbelică. În această perspectivă, proprie pedagogiei istorice (istoriei ideilor pedagogice), opera lui Ștefan Bârsănescu este raportată la creațiile altor autori români consacrați în aceeași etapă istorică, integrați în mișcarea sau curentul pedagogiei filozifice: G.G. Antonescu, I.I. Gabrea, I. Găvănescul, C. Narly, I. Găvănescul, C.Rădulescu-Motru. Ștefan Bârsănescu definește și analizează conceptul filozofic de cultură, aplicat pe larg la realitatea educației și a învățământului, cercetată istoric și teoretic. Are în vedere funcția generală, abordată filozofic la nivel de ideal al educației care vizează formarea personalității prin valorile culturii și structura educației, bazată pe relația între educatorul specializat în transpunerea pedagogică a valorilor culturii și elevul educabil în cadrul procesului de învățământ. Cercetarea istorică, susținută filozofic (epistemologic) permite identificarea etapelor de evoluție a pedagogiei din secolul XIX până în prima jumătate a secolului XX: pedagogia clasică, pedagogia experimentală, (bazata pe valorificarea metodologiei de cercetare tipică psihologiei experimentale), pedagogia științifică (aflată la baza dezvoltării unor noi ramuri ale pedagogiei prin raportare la metodologia științelor sociale), pedagogia științifică pe cale de maturizare epistemologică (dezvoltată prin abordarea globală a obiectului de studiu specific, educația).