Părintele Andrei Scrima a avut încă din perioada de studenţie preocupări antropologice. Lucrarea sa de licenţă Antropologia apofatică, care a rămas neterminată, a constituit nucleul tezei sale de doctorat, pregătită în India în perioada 1957-1958 şi susţinută la Paris în 1960. În vederea pregătirii tezei de doctorat a notat mai multe gânduri, care au fost înscrise într-un jurnal de idei, publicat sub numele de Notaţiuni antropologice, în volumul Antropologia apofotică, publicat la Edit. Humanitas, sub îngrijirea lui Vlad Alexandrescu. Deşi Antropologia apofotică a rămas neterminată, Andrei Scrima a trasat în linii mari gândirea sa asupra omului. Căutând să stabilească dimensiunile fiinţei umane Andrei Scrima descoperă faptul că aceasta este o multiplicitate sintetică şi că natura umană se prezintă ca locul de convergenţă a unor puteri şi activităţi distincte şi cel mai important lucru, că fiinţa umană se prezintă, în primul rând, ca o existenţă personală, ca un hipostas. În lucrare ne propunem să punem în lumină unele aspecte interesante din gândirea antropologică a Părintelui Scrima.