”Din timpuri uitate de amintirea muritorilor de rând trăiau dacii pe pământul acesta. Ei nu erau o biată naţie rătăcitoare. Ei erau statornici, orânduiţi, creativi, luminaţi, în străvechi legături cu civilizaţia elenă, cu cea mai avansată credinţă idealistă în nemurire pe care au gândit-o oamenii, cu tradiţie bimilenară în cele ale vieţii ori de stat.” (Vasile Pârvan). Minunata inspiraţie a prof. Lorin Cantemir de a organiza un simpozion cu tematica culturii Cucuteni cu participarea unui cerc larg de specialişti din diverse domenii ale ştiinţelor reale şi umanistice se pare că a prins rădăcini. Aflat la a doua ediţie simpozionul şi-a lărgit arealul şi numărul participanţilor. Convingerea Domniei sale a fost că împreună – specialiştii din domeniile exacte (inginerie ş.a. ştiinţe reale) şi mai puţin exacte (termenul îi aparţine) (arheologie, istorie etc.), vor găsi mai lesne răspunsuri la multe întrebări ce ţin de trecutul istoric al neamului nostru, preluând metode de cercetare din domeniul ştiinţelor exacte. Astfel în scurt timp cu mijloace foarte modeste anul trecut în luna octombrie a fost organizat primul Simpozion. Ediţia a 2a a Simpozionului din anul curent a fost, de asemenea, organizată de un grup foarte restrâns de persoane cu mijloace extrem de reduse, incluzând însă comunicări foarte interesante. Caracterul pluridisciplinar al Simpozionului îl face interesant şi atractiv pentru persoane din diferite domenii de activitate. Structurat pe două secţiuni „Cultura Cucuteni” şi „Ştiinţe exacte şi mai puţin exacte” după deschiderea într-o atmosferă festivă Simpozionul a demarat cu prezentarea de către prof. Lorin Cantemir a monografiei extrem de interesante a cunoscutului arheolog german Hubert Schmidt „Cucuteni din Moldova-România”, îngrijită şi prefaţată de tânărul doctor în arheologie Mădălin-Cornel Văleanu. În comunicarea sa Dl Mădălin-Cornel Văleanu a menţionat că a considerat o datorie sfântă de ai aduce omagiile acestui cercetător neamţ, care cu meticulozitatea sa germană a scos din anonimat această cultură Cucuteni, făcând-o cunoscută întregii lumi. Domnia sa a constatat cu durere în suflet că un timp H. Schmidt fusese învinuit de furt şi înşelăciune a statului român. În realitatea unele artefacte, luate cu acceptul autorităţilor române în Germania spre cercetare au fost întoarse, însă din întâmplare în a. 1916 au fost transportate cu întreg tezaurul român în Rusia la Moscova. Adevărul a devenit cunoscut doar prin anii 60 când României iau fost întoarse unele elemente din tezaurul românesc (dat spre păstrare ruşilor din cauza ocupării României de către trupele germane – este tocmai cazul punerii lupului la paza turmei de oi), inclusiv şi artefactele de Cucuteni remise de H. Schmidt. Noi, românii ar trebui să ne închinăm acestui mare cercetător german. Simpozionul a continuat cu o comunicare, de asemenea, interesantă a inimosului primar de Cucuteni „Preocupări actuale ale primăriei C. Cucuteni pentru punerea în valoare a culturii cucuteniene”. Părerea mea este că dacă c. Cucuteni nu ar fi avut un asemenea primar nu sunt sigur că noi, cei mai puţin iniţiaţi, am fi auzit astăzi de cultura Cucuteni, sau dacă am fi auzit ar fi rămas la nivelul unor informaţii vagi. Ceea ce s-a realizat în c. Cucuteni în acest domeniu este meritul acestui român pe nume Mihai Tun (chiar şi familia îi corespunde caracterului său fiind nevoit să spargă mai multe ziduri, înălţate de birocraţia românească. Dna vicerector al Universităţii de Medicină din Iaşi prof.univ. Ursula Stănescu în comunicarea sa „Farmacia verde – de la traco-daci, la epoca modernă” a venit cu informaţii foarte interesante despre unele denumiri dacice de plante preluate de romani, nefiind traduse în limba latină din motivul că creşteau doar în spaţiul carpato-danubian al geto-dacilor. Cunoscutul scriitor, editor, dar şi arheolog prin preocupările sale basarabeanul Andrei Vartic prin comunicarea sa în plen „Complexul monastic rupestru de la Ţîpova, uriaş templu solar şi observator astronomic al antichităţii” a făcut cunoscut acest lăcaş sfânt nu numai pentru cei cca. 20 de oaspeţi veniţi din România, dar şi pentru majoritatea participanţilor din Basarabia. Argumentele aduse de Dl Vartic ne schimbă părerea că strămoşii noştri au fost primitivi (numiţi de unii străini chiar barbari). Cunoştinţele vaste în domeniul ştiinţelor exacte, de care dădeau dovadă strămoşii noştri, ne fac să ne minunăm de inteligenţa lor şi să ne mândrim cu obârşia noastră multimilenară. Comunicarea extrem de înflăcărată „Discurs pentru memoria Prutului” a inimosului probasarabean român Vasile Puiu, prof.univ., fost vicerector la Universitatea din Bacău, inginer şi poet a încheiat prima parte a Simpozionului cu recitarea unui minunat colaj de versuri dedicate Prutului - această rană sângerândă, chiar dacă pe alocuri sârma ghimpată a dispărut, printre care „Bifurcaţia neantului” (care este şi denumirea unei splendide cărţi de poezie ieşită recent de sub tipar). Comunicările din secţiunea a doua au fost, de asemenea, foarte interesante. Din lipsă de spaţiu prezint în continuare doar câteva spicuiri: „Memoria patrimoniului industrial” prezentată de Dna inginer de la muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu”, Iaşi. Lenuţa Chiriţă; „Conservarea ştiinţifică integrată a moştenirii culturale ca activitate interdisciplinară” prezentată de Ion Sandu, prof.univ.dr., Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi; „Din istoria mai puţin cunoscută a Republicii Moldova” prezentată de Paul Emil Rascu, inginer, Bucuresti, originar din Basarabia, care ne-a informat despre existenţa unui vechi marcaj de drum pe teritoriul Republicii Moldova de legătură între centrele de civilizaţie antică din Europa şi Asia Centrală. După ascultarea unor astfel de comunicări simţi că devii mai bogat sufleteşte.