Lucrarea își propune să evidențieze importanța culturală și educațională a activității
corului „Antifonia” în peisajul muzicii contemporane românești și europene. Înființat în 1969 în
cadrul Conservatorului de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (acum academie, ANMGD) de către profesorul, dirijorul și compozitorul C. Rîpă cu scopul de a promova noile tendințe din muzica de avangardă românească, corul a fost alcătuit încă de la debut din cei mai buni solfegiști ai instituției, instruiți pentru a putea să interpreteze opusuri de mare complexitate în primă audiție absolută, semnate atât de compozitori contemporani români cât și străini.
Importanța educațională a activității ansamblului a constat în faptul că fiecare generație care reînnoia odată la patru sau cinci ani efectivul de tineri studenți, trebuia să se ridice la aceleași standarde de calitate umană și interpretativă cu cele ale predecesorilor, abilități educate în timpul repetițiilor, concertelor, turneelor: auz impecabil, solfegiu (modal-tonal-atonal-
„metatonal”), cânt coral și solistic (atac, intonație, sincronizare, omogenizare, tehnici vocale extinse) analizarea și aprofundarea stilului muzicii contemporane (și nu numai)
responsabilitatea, munca, disciplina, seriozitatea, ambiția. Începând de la vocalize, concepute de dirijor pentru a „disloca” dependența de centrarea tonal-funcțională în care erau educați studenții, continuând cu un repertoriu complex, dificil, situat stilistic în zonele avangardei: piese aleatorice, modale, modal-seriale, seriale, texturale, eterofonice, punctualiste, cu efecte de tehnică vocală extinsă, „Antifonia” s-a dovedit a fi o „școală” de elită atât pentru viitorii interpreți cât, mai ales pentru viitorii muzicologi, compozitori, dirijori.
Completată de palmaresul premierelor de muzică contemporană, dimensiunea culturală poate fi apreciată și prin portofoliul impresionant al Antifoniei care înscrie peste 1000 de concerte cu lucrări a peste 150 de compozitori, 14 premii internaționale, 9 naționale, participări
la festivaluri importante europene, colaborarea cu compozitori, orchestre și dirijori de talie mondială. Dorim să subliniem de asemenea importanța și unicitatea „fenomenului Antifonia” în peisajul muzicii corale românești, întrucât, până azi, nimeni nu a putut duce mai departe „moștenirea” lăsată de C. Rîpă și generațiile de entuziaști care au însuflețit timp de o jumătate de veac un repertoriu coral atât de complex, într-o manieră profesionistă.