În decembrie 2019, AZART, Centrul pentru proiecte culturale, lansa la Chișinău un apel pentru o rezidență de scriere dramatică. Apelul se adresa atât celor care scriau în limba română, cât și celor care scriau în rusă, și care puteau veni de oriunde. Pentru cineva venit din România această existență constant bilingvă era neobișnuită. Locul unde urma să se desfășoare rezidența era încă și mai neobișnuit: un oraș aflat în Transnistria – Râbnița, provocare adresată unui conflict neisprăvit. „Nu contează textul, ci contextul!”, se spune. Desprinzându-se de matcă, de teatru, de capitala Chișinău, de zona sigură și așezată a sprijinului unui teatru, propunerea de rezidențiat a oferit câștigătorilor, din start, deschiderea spre o zonă de multiple controverse: part icipanții urmau să locuiască într-un loc încremenit istoric în timp, în miezul unei lupte teritoriale, pe urmele unui conflict muribund de aproape 30 de ani. Acesta ar fi contextul. Cât de mult și dacă au fost textele afectate de acesta, descoperim în rezultatul final, pe care AZART nu doar că l-a publicat online, dar l-a și înregistrat și difuzat la radio în februarie 2020. Textele constituie tot atâtea fațete ale unor căutări de definire a propriului destin, fie el social, național, artistic sau personal, ale explorării unei realități complexe incapabilă să ofere răspunsuri, ci doar întrebări. Seria de monoloage trilingve ale Nataliei Graur O țară DUTY FREE amestecă într-un carusel lingvistic neliniștitor de română, rusă și engleză, sărind dintr-o realitate într-alta, epoci și momente din istorie. În poemul dramatic al lui Alexandru Macrinici, Super-Lenin, Lenin devine super-eroul orașului de pe malul fără recunoaștere internațională al Nistrului, unde nu este permisă ieșirea din criză, căci vindecarea înseamnă destrămare – criza a devenit un mod de existență. Ruta nr. 5 a Oksanei Buga transformă o zi de acută tristețe într-o schimbare interioară semnificativă, echivalând parcursul exterior cu cel al descoperirii interioare. Шаг вперёд, два назад al Carolinei Dutca, caută răspunsuri la întrebări ample și profunde despre identitatea artistului, diferențele dintre creativitatea de gen, despre relația dintre doi artiști și a acestora cu lumea, despre dubii și căutări, despre sprijin și oglindire, despre destin. Această mult prea necesară rezidență a dat ocazia unor voci tinere și foarte proaspete să se manifeste, reflectând interesele generațiilor crescute în secolul XXI în Basarabia. Este esențial, pentru o cultură atât de complexă precum cea a Moldovei zilelor noastre, să se poată construi un dialog reflexiv între multiplele și greu de gestionat identități existențiale, lingvistice și naționale de pe teritoriul său. Demersul AZART, Centrul pentru proiecte, prin structura sa completă – scriere, analiză, livrare pe post, dar și prin plasarea geografică în inima conflictului, forțând realitatea să intre în pagină, mi se pare un exemplu de bune practici demn de a fi discutat.